CÂND CASPER mi-a spus, în sfârșit, de ultima cotitură pentru a ajunge la drumul principal, am expirat lung, eliberând o respirație pe care nici nu știam că o țineam. Presiunea pe care o simțeam era ca și cum aș fi legănat o piatră înainte și înapoi în piept, așteptând, temându-mă de ceea ce era în spatele meu.

M-am tot uitat peste umăr, pentru cazul în care un Alfa mare, rău și lupin s-ar fi hotăr