Adriana:

„Mamă, tu îți dai seama că mă mărit cu un bărbat în baza unui contract?” am întrebat-o, privindu-mi mama care tocmai îmi înmânase hârtia sosită prin avocatul bărbatului. Idiotul nici măcar nu se obosise să apară pentru a o semna alături de mine. O semnase pe a lui și o trimisese ca eu să o „citesc” și să o „semnez” înainte de a merge la el.

„Adriana, oricum nu-ți doreai o nuntă, de la bun început,” a argumentat mama, încercând să mă convingă că totul este în regulă.

„Nici măcar nu pot avea una, mamă.”

„Atunci nu văd care este problema, Adriana…”

„Mamă, omul e miliardar, nu ți se pare puțin ciudat că nu și-ar dori o nuntă extravagantă, unde paparazzi să roiască peste tot?” am ridicat mâna, nedumerită. Mama a ridicat din umeri, iar eu am suspinat, strângându-mă de rădăcina nasului. M-am uitat la hârtia care stătea pe comoda mea de vreo douăzeci de minute, în timp ce dezbăteam dacă să o semnez sau nu. Nu mai aveam cale de întoarcere acum, știam asta cu certitudine.

„Adriana, omul este cel mai bun pe care l-ai putea găsi. I-ai văzut fotografia…”

„Asta e tot ce am văzut; nu știu nimic despre el. Cine este, cum este, ce fel de om e…” am spus, privind-o pe mama care a tras aer în piept, încercând să se calmeze. Mama lui sunase-o pe mama mea și organizaseră toată treaba asta, iar înainte să-mi dau seama, urma să mă mărit, indiferent dacă îmi plăcea sau nu.

„Adriana, nu mai există nicio cale de scăpare acum…”

„Mamă, nu mi-am dorit niciodată asta, amândouă știm că aveam propriile mele ambiții…”

„Dar tatăl tău nu mai vrea să-ți poarte povara,” a spus mama, privindu-mă în ochi. „Îi are și pe frații tăi mai mici de care să aibă grijă, nu te mai poate întreține pe tine și cheltuielile tale, ca să nu mai vorbim de puterea ta.”

„Mamă, faptul că sunt un manipulator de elemente nu v-a făcut niciun rău. Tu ești cea care m-a tratat ca pe cineva care trebuie ascuns…”

„Păi nu ești?” m-a întrerupt mama. „Nu putem organiza nicio adunare cu tine în casă, de teamă că vreun monstru ți-ar putea detecta prezența, ca să nu mai vorbim de faptul că ne-am săturat de…”

„Voi semna afurisita aia de hârtie,” am spus, oprind-o pe mama înainte să rostească cuvinte și mai dure. Faptul că mă învinovățeau pentru că m-am născut așa mă durea mult mai mult decât aș fi putut admite. Ajunsesem în punctul în care tata mă lovea dacă îmi pierdeam controlul asupra puterii după ce o țineam în frâu prea mult timp; încă mai cred că a trimis câțiva monștri după mine intenționat, ca să scape de mine.

Am privit cu ură hârtia de pe comodă înainte de a o semna fără să mă mai obosesc să o citesc a treia oară, nu că aș fi avut nevoie. Am plecat cu avocatul spre orice gaură de iad m-ar fi dus, din punctul meu de vedere acolo locuia „soțul” meu.

M-am uitat la mama, care mi-a zâmbit și a dat din cap.

„Ei bine, atunci, hai să te pregătim, da?”

*******************

Pregătirea nu a durat mult, deoarece purtam, practic, o rochie albă obișnuită, până la genunchi, și pantofi fără toc.

Frumoasă mireasă, ce să zic.

Da, era adevărat că nu intenționasem niciodată să fac o nuntă, din moment ce nici nu puteam avea una, dar nu m-am așteptat niciodată să mă mărit cu un bărbat în baza unei hârtii, și nici nu m-am așteptat să merg la el acasă purtând o rochie banală, fără să-l fi întâlnit măcar o dată.

Am intrat în conac, cu avocatul mergând în fața mea. M-am uitat la tabloul unei femei; era frumoasă, cu un zâmbet strălucitor pe față și ochii scânteind de fericire.

„Cine este ea?” am întrebat, zâmbind. Curiozitatea m-a învins, dar femeia părea încântătoare, iar faptul că fotografia ei era pe perete chiar în fața ușii de la intrare însemna că era cineva important. Avocatul a înlemnit pentru o secundă, privind portretul, înainte ca privirea să i se asprească atunci când s-a uitat la mine.

„Luna noastră,” a fost răspunsul lui scurt, înainte de a înainta în casă, cu mine urmându-l îndeaproape ca să nu mă pierd. Oricum nu părea că vine cineva să ne întâmpine, așa că nu m-am mai obosit să aștept.

„Alpha,” l-am auzit pe avocat spunând, înainte de a-mi face un semn cu capul. Ochii mi s-au întâlnit cu cei mai superbi ochi verzi ca smaraldul pe care îi văzusem vreodată. Bărbatul nu purta cămașă, la fel ca majoritatea bărbaților din casă. Totuși, privirea i s-a asprit când s-a întâlnit cu ochii mei albaștri, iar eu m-am tensionat, temându-mă de reacția lui. Carisma lui putea fi simțită în cameră; toată lumea s-a încordat când ochii lui i-au întâlnit pe ai mei.

Nu m-am putut abține să nu-i privesc abdomenul și brațele lucrate. Bărbatul era o priveliște încântătoare, trebuia să recunosc asta.

A dat din cap, concediind oamenii de lângă el, înainte de a mă privi. Felul în care m-a măsurat din cap până în picioare m-a făcut să mă simt oarecum inconfortabil.

„Bun venit, doamnă Vance.”

„Să știi că am și un nume,” am declarat, încrucișându-mi brațele la piept.

„Și dacă n-ai observat încă, nu prea îmi pasă.”

A așteptat să răspund, însă eu am dat pur și simplu din cap, așteptând să continue. „Sunt Ryker, cred că l-ai cunoscut deja pe Grant.”

„Avocatul tău,” am spus, întrerupându-l.

„Este cel mai bun prieten al meu, nu avocatul meu. Avocatul meu nu s-ar duce să-mi aducă «soția»,” și-a rotit el ochii, iar eu am dat din cap, trăgând aer în piept. „Menajerele îți vor arăta camera ta, nu cred că te așteptai ca noi doi să împărțim o cameră, darămite un pat.”

„Trebuie să întreb de ce m-ai adus aici, de la bun început? Din moment ce se pare că nici măcar nu ești interesat de căsătorie și n-ai avut bunul simț să vii să mă iei tu însuți. De ce te-ai mai obosit cu tot tam-tam-ul ăsta?” am întrebat calmă.

„Crezi sau nu, nu te vreau de soție, însă căsătoria noastră rezolvă câteva probleme nerezolvate în niște parteneriate pe care le am cu tatăl tău…”

„Prin urmare, căsătoria noastră nu este altceva decât o afacere.”

„Mai mult sau mai puțin,” a spus el, ținându-și ochii ațintiți asupra mei. Corpul lui îl domina pe al meu în timp ce se apropia, și a trebuit să fac un efort uriaș să nu folosesc vântul în avantajul meu ca să-l împing departe de mine. Colonia lui puternică mi-a lovit nările aproape instantaneu.

„Alpha,” a spus un bărbat la bustul gol, intrând în cameră. Privirea îi era ațintită spre picioare, evitând să-l privească pe Ryker.

„Ce este, Shane?”

„Avem o mică problemă.”