„Bine, Finnian”, spun eu, cu vocea lentă și furioasă. În timp ce cuvintele încep să se reverse din mine, mă întreb unde naiba s-a dus fata ezitantă de azi dimineață – cea care se temea prea tare să iasă din dormitor fără ca Lucia să o tachineze. „Chiar dacă tu ești hotărât să bagi totul sub preș, eu nu sunt atât de lașă.”

„Spune-o atunci”, se răstește el, scuturându-mă puțin. „Fă-o.”

Îmi îngustez