Nici măcar nu mă obosesc să închid portiera în urma mea, pentru că Cristiano e deja la volan, apăsând deja accelerația. Pur și simplu țip și îmi aplec capul cât pot de jos, iar mișcarea mașinii care demarează în trombă de lângă casă îmi trântește portiera în spate.

Dar... conducem. Ceea ce înseamnă că Cristiano e în viață, iar propria-mi teamă îmi spune că și eu sunt.

Că suntem vii.

Gâfâi de groaz