Specter avusese dreptate. Îl țineau pe tipul ăsta mult prea confortabil. Ședea pe un scaun de lemn, legat de el cu sfori. Ce mă scotea din minți cel mai mult era că primea mâncare și apă. Încăperea însăși era goală, probabil camera unuia dintre băieții care plecase în urmă cu câteva luni. Bogdan stătea la masa din colț cu Levko și Zakhar când eu și Killian am intrat.

La toți li s-au mărit ochii, i