Când Killian a intrat în parcarea subterană, am simțit că pot răsufla ușurată. Era acasă. Se simțea a fi acasă. Faptul că știam că Maksim nu era acolo făcea să nu pară deloc o victorie, dar, totuși, întoarcerea acolo unde locuiam împreună avea ceva al ei. Killian m-a ajutat să cobor din mașină și ne-am îndreptat spre lifturi.

„Îmi poți face o favoare?” I-am înapoiat telefonul.

„Desigur.”

Am zâmbit