M-am trezit când am auzit ușa închizându-se cu un clic. Ridicându-mă în șezut, pătura a căzut, iar eu mi-am frecat la ochi.

— Maksim?

— Eu sunt. Iartă-mă că te-am trezit. Vocea lui părea să fi revenit la normal, cel puțin.

Am clătinat din cap. — Cât e ceasul?

— Puțin peste nouă.

Ochii mi s-au mărit. — Atât de târziu?

A murmurat aprobator, în timp ce îi priveam silueta întunecată dispărând în dulap