— Te-aș ruga să nu-mi spui domnișoara Moretti. Sună mai degrabă ca o jignire decât orice altceva.

I-am dat o scurtă încuviințare din cap înainte de a merge spre peretele din depărtare, unde ferestrele dădeau spre peluza din față. Era liniște, iar dimineața era senină. Era una dintre priveliștile mele preferate, în afară de cea din camera mea de la etajul trei, care dădea spre grădinile din spate.