**Leandro**

Tăcerea era asurzitoare.

Strigase cuvintele acelea — „ELIBERAȚI-L!” — și totuși sunetul lor părea să atârne în aer ca fumul după o bombă. Dens. Sufocant. Definitiv.

O victorie — prima noastră victorie al naibii de reală.

Totuși, stăteam acolo. Înmărmurit.

Pumnii îmi erau strânși pe lângă corp și nu eram sigur dacă tremuram din cauza adrenalinei sau pentru că încă încercam să nu mă năpu