CAPITOLUL 44

PERSPECTIVA MILEI

Nici măcar nu mi-a dat timp să vorbesc.

Gura lui s-a prăbușit peste a mea înainte să pot spune ceva și, la naiba, felul în care mă săruta, de parcă ar fi fost hămesit, de parcă l-ar fi durut fizic să nu mă atingă. Mâinile lui erau deja sub rochia mea, ridicând-o cu urgență, și îi auzeam respirația întretăiată în timp ce șoptea lipit de buzele mele: „Rochia asta...