CAPITOLUL 43

PERSPECTIVA MILEI

Tipul nici nu a mai așteptat o secundă. S-a înclinat rapid, mormăind: „Vă rog să mă iertați”, înainte de a o lua la fugă de parcă viața îi depindea de asta.

Eu am rămas acolo, înghețată, încruntându-mă. Oamenii făceau mereu asta în preajma lui Zane și, cu toate că văzusem acest lucru de mai multe ori, tot mă lăsa mască de fiecare dată. Respectul, teama, felul în ca