ADELINE

Nu știu cât timp stau acolo, uitându-mă fix în locul de unde tocmai a plecat Audrey.

Totul pare ireal — de parcă aerul a fost scos din cameră și nu s-a mai întors. Îmi strâng pumnii, forțându-mă să mă mișc, și mă îndrept spre camera Katyei.

Încerc să nu mă gândesc la ce a spus Audrey. Încerc să nu-i vizualizez chipul. Încerc să nu simt absolut nimic.

Când ajung la ușă, observ încuietoarea