Nathaniel era în continuare țintuit la pământ de Julian. Brațele îi erau prinse de covor, iar umerii îi erau apăsați cu atâta forță încât nici măcar nu-și putea ridica capul cum trebuie.

Se zbătu o vreme, dar fu incapabil să se miște, cu atât mai puțin să se ridice. Cu cât se sucea mai mult, cu atât își dădea seama cât de colosală era forța lui Julian.

Scoase un lung oftat de ușurare și se întoar