Trântesc ușa camerei de oaspeți puțin mai tare decât aveam intenția.

„Tâmpitule”, murmur, ștergându-mi cu dosul palmei usturimea din ochi. „Tâmpit, rece, ticălos de lycan constipat emoțional.”

Ar fi trebuit să mă sărute. Sau să mă îmbrățișeze. Sau... nu știu... să nu se uite la mine de parcă aș fi una dintre acele garnituri de legume necondimentate și răsfierte pe care Valentina le forța mereu în