Un pantof.

Cu asta m-am întors mergând. Doar cu un nenorocit de pantof, și poate că purtam cu mine și bucăți din inima mea.

Și aș vrea să pot spune că e o metaforă, dar nu. La propriu. Un pantof în picior, cu cealaltă mână strângând celălalt pantof de parcă aș fi o Cenușăreasă dementă cu ochii umflați și rimelul scurs până pe maxilar.

La dracu', cât de patetică arăt acum. Chloe probabil m-ar privi