La naiba, merge atât de repede. Picioarele alea ar face bine să se oprească, altfel îmi pierd respirația înainte să pot spune ce am de spus.

„Ah, la dracu'.” Mă împiedic de o piatră, iar unul dintre pantofi îmi scapă din picior. Mă grăbesc după el cu un singur pantof.

„Malakai! Ascultă!” țip, pierzând și ultima fărâmă de grijă pe care o mai am pentru toți membrii haitei care dorm la ora asta. Tică