Mă trezesc pe podeaua aia nenorocită.

Căcat, am adormit aici? A aflat cineva că am dat spargerea?

Nu patul meu. Nu canapeaua mea. Nici măcar un scaun amărât. Nu, stau lăbărțată pe podeaua prăfuită și al naibii de rece din biroul lui Bennett, cu obrazul lipit de un dosar, cu coloana urlând de protest, și am o pereche de pantofi negri eleganți în față.

Apoi se aude o voce.

„Să-mi bag picioarele, Van