Nu respira, dracului.

Praful îmi acoperă gâtul, blocându-mi plămânii în timp ce-mi presez buzele, încercând să nu tușesc. Sunt înghesuită sub biroul antic ca un blestemat de contorsionist, cu corpul înțepenit într-o poziție care-mi face mușchii să urle. Dar nu mă mișc. Nu pot.

Pași. Lari. Calculați.

Cunosc camera asta.

Ușa scârțâie când se deschide, un geamăt jos tăind tăcerea sufocantă. Pulsul îm