*Elora*

Zăpada încetase să mai cadă, dar tăcerea pe care a lăsat-o în urmă se simțea mai zgomotoasă decât orice furtună. Cenușa încă se agăța de ramuri ca un avertisment care nu a fost încă rostit. Tabăra noastră stătea neliniștită sub cupola rece, fiecare pâlpâire a flăcării aruncând umbre nervoase pe pânza lumii noastre. Dar nu frigul mă făcea agitată. Ci ceva mai vechi.

Ceva care își amintea.

V