*Elora*

Marșul nu a început cu tobe de război. A început cu tăcere.

O ceață joasă se agăța de marginile văii ca o răsuflare ținută prea mult timp, și fiecare pas se simțea mai greu decât ar fi trebuit. Nu am vorbit prea mult în timp ce ne deplasam. Aerul era prea dens, prea plin de așteptare, de parcă pământul însuși știa ce ne așteaptă înainte. Și poate că știa.

Până la cădere nopții, am ajuns la