— Kovar, te rog n-o răni, strigă Vance brusc, scoțându-l pe Kov din transă.

Acesta se îndreptă spre el și îl lovi pe Vance cu piciorul în stomac. I se acrise de scâncetele lui.

— Încetează! strigă Elara, sau Ellie.

— Șșșt... scumpo, sunt bine. Vance se ridică și o îmbrățișă. Ce emoționant, se gândi Kov. Nu avea niciun gram de simpatie pentru acest om.

— Pentru că sunt binedispus, îți voi propune o înțelegere, spuse Kov. Ochii lui nu-i părăseau corpul.

— O... o înțelegere? întrebă Vance.

— Da, o înțelegere care ne va avantaja pe amândoi. Îți voi mai da cinci luni să faci rost de bani, fără dobândă, anunță Kov.

— Serios? Oh, mulțumesc, Kovar... începu el să spună, dar Kov ridică mâna ca să-l reducă la tăcere.

— DACĂ mi-o dai pe ea. Spuse el și arătă spre fată.

Vance arăta de parcă ar fi fost lovit în stomac de încă zece ori.

— Asta... asta nu se poate! E fiica mea; nu poți face asta, Kovar! strigă el.

Hah, oare bătrânul ăsta chiar crede că-mi pasă? Ce glumă, se gândi Kov.

— Ori asta, ori îți trag un glonț în cap chiar acum. Atunci oricum va fi la mila mea. Dacă accepți târgul, rămâi în viață și o primești înapoi odată ce datoria e plătită, spuse Kov. Gândește-te la asta ca la un aranjament temporar. Ea este garanția. Eu nu sunt genul care să-și încalce cuvântul, așa că va fi înapoiată imediat ce primesc banii.

— Tati, de ce spune lucrurile astea? Cine sunt oamenii ăștia? strigă Elara.

Se pare că micul înger nu știe ce scursură este tatăl ei. Ei bine, e pe cale să afle, se gândi Kov în timp ce privea fața lui Vance. Acesta chiar lua în considerare să-și închirieze fiica în schimbul propriei vieți. Kov nu credea că va fi cu adevărat de acord cu acest aranjament ridicol. Vance trebuie să-și prețuiască viața mai mult decât pe fiica sa.

— Pro... promiți că n-o să o rănești dacă sunt de acord? întrebă el. Idiot nenorocit.

— Ei bine, cu siguranță mă voi distra puțin cu ea. Aș minți dacă aș spune că nu, dar nu, nu va păți nimic rău sub protecția mea, promise Kov.

— Ce... ce vrei să spui prin distracție? Vocea lui Vance tremura.

— Chiar mai trebuie să întrebi? rânji Kov.

— Kovar, asta nu e un joc. E viața fiicei mele, iar ea nu e o jucărie. Nu poți face pur și simplu ce vrei cu ea, protestă Vance.

— Asta depinde de tine, bătrâne. Dacă preferi să alegi moartea, sunt mai mult decât bucuros să apas trăgaciul. Spune doar cuvântul, zise Kov și îndreptă din nou pistolul spre Vance.

— Bine, oftă Vance. O poți avea. Voi face rost de bani cât mai curând posibil. Dar te rog, promiți că mi-o vei înapoia?

— După cum am spus, îmi dau cuvântul, zise Kov.

Kov rânji imaginându-și cum îi va devora corpul gol. Va fi un an grozav, până la urmă.

— NU! Ce spui? Nu mă poți trimite cu omul ăsta! țipă Elara. Kov le ordonă oamenilor săi să o ia. Tati, te rog! Strigătele ei se pierdură pe măsură ce cei doi bărbați o scoaseră afară.

— Te rog, nu te purta urât cu ea. Ea e... și-a pierdut mama când era mică. Am crescut-o singur și ea... e naivă și nu înțelege multe lucruri, suspină Vance.

Ce fel de fată de nouăsprezece ani nu înțelege lucrurile? Vance a crescut-o într-o cutie, sau e ceva în neregulă cu fata asta? Pesemne că e pe cale să afle.

— Păstrează povestea lacrimogenă pentru altcineva, bătrâne, îl privi Kov tăios. Și nu-ți face griji pentru păpușă. O voi învăța eu de toate, spuse el și zâmbi cu cruzime.

Vance zăcea pe podea și plângea. Se simțea un tată eșuat. Elara era tot ce avea, și o lăsase să scape. O lăsase să fie luată de un lider mafiot nemilos, dintre toți oamenii! Știa că Kovar nu arată milă. Ce se va alege de ea? Dacă nu ar fi tocat toți banii la jocuri de noroc.

Kovar se uită la fata care acum stătea în mașină, între el și unul dintre oamenii săi. Ochii ei erau roșii și umflați, dar în cele din urmă se oprise din plâns.

Întinse mâna spre ea, dar ea i-o smulse.

— Nu mă atinge! strigă ea.

— Cred că nu înțelegi ce se întâmplă, păpușă. Acum ești a mea. Cel puțin pentru cinci luni, așa că nu ești în poziția de a mă respinge. Prețiosul tău tată a făcut acest aranjament cu mine, așa că dacă trebuie să fii supărată, fii supărată pe el, rânji el și îi făcu cu ochiul.

— A... asta pentru că ai amenințat că-l omori! se încruntă ea.

Kov se întoarse spre ea și o apucă de bărbie, forțând-o să-l privească.

— Dacă aș fi fost în locul lui, nu te-aș fi lăsat niciodată să pleci, chiar dacă m-ar fi costat viața, spuse el cu o voce joasă și răgușită. Ochii lui albaștri și pătrunzători se adânciră în ai ei. Ea se foii nervoasă.

— Când vine vorba de bani și de afacerile mele, nu mă joc. Mi-a luat ceva, așa că am luat și eu ceva de-al lui în schimb. Suntem chit, spuse Kov.

— Dar... Elara încercă să mai argumenteze.

— Dar ce? Ai tu acești bani? întrebă el.

— Nu, spuse ea încet și privi în jos.

— Ei bine, atunci. Cred că n-ai de ales decât să faci ce spun eu. Acum destul cu cearta și bucură-te de drum, spuse el. Ea nu mai zise nimic tot restul călătoriei.

În cele din urmă, ajunseră la conacul lui.

„Casă, dulce casă”, se gândi el. Nu mai adusese niciodată o fată la el acasă, deoarece îi plăcea să le țină separat de viața sa privată. Dar o dorea pe Ellie atât de tare încât a luat-o cu el din impuls. Acum nu avea nicio idee unde altundeva să o țină.

Dar știa un lucru sigur. Abia aștepta să pună mâna pe ea diseară.