În continuare din perspectiva lui Dante:

Am eliberat o răsuflare grea.

Lumea revenea în bucăți — Lumină. Frig. Sânge.

Și mirosul ei.

Asta m-a izbit mai întâi, tăind prin fum ca o lamă prin mătase.

Rozmarin. Îngheț. Sânge.

Asta este.... Sângele ei?

Pentru un moment, n-am putut să respir.

Lumina tărâmului încă se agăța de mine — fragmente de aur și alb spiralând pe pielea mea, pâlpâind ca tăciunii u