Trecem la perspectiva lui Dante:

Lumea s-a dizolvat.

Nu cu durere, nu cu sunet — ci cu tăcere.

O tăcere atât de adâncă încât părea că sunt înghițit de timpul însuși.

Când am deschis ochii, nu era lumină.

Doar ceață gri și miros de piatră rece.

M-am ridicat încet. Corpul mă durea de parcă ar fi fost reconstruit din cenușă.

Când m-am uitat în jos, am văzut sânge — sângele meu — dispărând în pământ c