Marlowe a aruncat o privire spre ușă.

Buzele i-au tresărit când m-a văzut lipindu-mi urechea de sticlă de parcă aș fi încercat să trec prin ea, dar n-a zis nimic.

— Puteai să aștepți să mă distrugi din mormânt, a zis Alistair. Dar a trebuit s-o faci cât încă mai respirai. Așa că m-am gândit să-ți întorc favoarea. Cât încă mai poți privi.

— Ce cauți aici? Tragi cu urechea?

Vocea ascuțită m-a făcut