„Bineînțeles că nu.” N-am avut nevoie să mă gândesc înainte de a răspunde.

Dacă nu ar fi fost Victoria și cei doi pretendenți ai ei cu apucături de hărțuitori, n-aș fi venit aici deloc.

Și... m-am uitat la Alistair, care trata simplul act de a-și scrie numele pe lacăt cu o solemnitate atât de gravă, de ai fi crezut că semnează un tratat de pace.

Încă nu-i spusesem cuvântul cu „I”, dar nu voiam să