Milkshake-uri.

Cei doi au fost ciudat și enervant de drăguți toată ziua. Au mers până acolo încât le-au pus la punct pe Zoey și pe gorilele ei azi-dimineață și ne-au dat târcoale restul zilei până a venit timpul să plecăm spre Scarlet Moon, ba chiar au încercat să se țină după noi, dar am reușit să pun piciorul în prag suficient de ferm încât să mă lase-n pace. Îi dădusem un mesaj Briannei și-i spusesem să ne întâlnim într-un loc diferit azi. Ieri, pe drumul prin oraș, remarcasem un versant montan uimitor pe teritoriul lor și acum eram la fața locului, hotărâtă să-l escaladăm. Brianna fusese adusă de perechea ei, Tyler, iar după ce acesta s-a asigurat că vom fi bine, a plecat.

"Deci, ce învățăm azi? Te rog, zi-mi că e ceva din chestiile alea șmechere cu cuțite."

"Nu-p, azi, fetițo, urcăm pe ăla." Arăt în spatele meu spre muntele abrupt ca naiba.

Brianna râde cu poftă, îndoindu-se de mijloc ca să se sprijine în mâini pe genunchi. Își șterge o lacrimă rătăcită și se oprește când îmi vede fața al naibii de serioasă.

"Glumești, nu?"

"Deloc. O să fie distractiv!"

"Asta e ideea ta de... distracție? Cum învăț eu ceva din asta? Când o să fiu nevoită să escaladez un munte ca să salvez viața cuiva?"

Ridic din umeri. "E vorba despre rezistența în forma ta umană. N-o să te poți transforma mereu; trebuie să-ți tonifici forma asta la fel de mult ca pe a lupoaicei tale."

"Ughhhhhh. Bine, dar după asta mergem la milkshake-uri, da?"

"Cum zici tu. Haide."

Urcușul nu e groaznic, cel puțin nu pentru mine. Brianna, totuși, chiar și cu lupoaica ei, transpiră abundent.

"Să știi că, având în vedere că ești fiică de Alfa, m-aș fi gândit că te-ar fi antrenat ceva mai bine de atât." O tachinez în glumă ca s-o încurajez să parcurgă ultimii metri până-n vârf.

"M-a antrenat, nu m-a torturat!"

"Haide, priveliștea e grozavă de aici, o să ratezi apusul!"

Mai trage tare puțin și, când ajunge la o distanță de la care o pot atinge, o apuc de mână ca s-o trag sus.

"Uau."

"Frumos, nu?" Îi întind o sticlă de apă și ne așezăm pe marginea muntelui.

"Hei, cum de e motocicleta ta deja în vârf?"

"Am parcat-o aici sus și am coborât pe jos să te întâlnesc, ca o încălzire."

"Asta e o încălzire ridicolă."

"Hmm, poate."

"Și ai adus o a doua cască?" rânjește ea.

"Da. M-am gândit că poate ai vrea să facem o plimbare."

Chițăie și mă trântește în iarba în care deja stăteam. Îmi zdruncină umerii ca o nebună. "Oh, Doamne, DA DA DA! Frații mei nu m-ar lăsa NICIODATĂ pe o motocicletă!"

"Oh... uhh... înseamnă că nu e o idee prea bună, atunci?"

"Pffft! E cea mai bună idee! Du-mă spre apus, iubi!"

Râd de entuziasmul ei și mă ridic să iau casca de rezervă.

"Vino-ncoace, hai să ți-o pun pe cap. Totuși, n-am haine de piele de schimb, dar nu-i ca și cum am de gând să te las să cazi, oricum."

După ce-i fixez casca, apuc pantalonii de piele de care mă dezbrăcasem mai devreme și-i trag înapoi pe mine, schimbându-mi pantalonii de trening cu cizmele, și-i pun jacheta Briannei, doar în caz de ceva. Încalec pe motocicletă și îi întind mâna ca să se poată urca și ea.

"Avem microfoane în căști ca să-mi poți spune dacă vrei să încetinesc sau să opresc. Apleacă-te când mă aplec, ține-te bine de mine și, când pun frână, pune-ți mâna aici, pe rezervor, ca să te stabilizezi să nu aluneci peste mine. Ai priceput?"

"Da!" Sărută fericită pe șa și își înfășoară brațele în jurul meu. Motocicleta pornește cu un bubuit înfundat și o aud chițăind puțin prin microfon.

O plimb prin oraș câteva ture, apoi îmi indică direcția unui mic restaurant, unde ne oprim pentru milkshake-uri. Ne așezăm afară, la o măsuță drăguță de picnic într-o parte, de unde ne sorbim băuturile.

"Hei, n-ar fi trebuit să fii înapoi la haita ta până acum pentru cină?" mă întreabă Brianna.

"Nah, nu în seara asta, Lexi mi-a dat liber. Tu trebuie să te întorci curând?"

Scoate un oftat lung. "Probabil. Perechea și frații mei vor trimite, cel mai probabil, o armată." Râd și dau pe gât restul de milkshake înainte de a-l arunca la gunoi.

"Bun atunci, hai s-o ducem pe prințesă acasă."

**Jaxon**

N-am avut absolut deloc noroc în a ne găsi perechea, în ciuda faptului că am căutat-o toată noaptea trecută și din nou azi. Băieții deveneau din nou neliniștiți și deznădăjduiți, așa că ce au făcut? Au decis să se îngroape în pizdă. Idioții dracului. Măcar lui Ryder îi mai venise mintea la cap. De când i-a prins mirosul ieri, a decis să termine cu toate căcaturile cu lupoaicele și să ne aștepte din nou perechea. Cole și Zane, totuși? Idioții dracului. De când mama și tata se mutaseră cu mult timp în urmă din casa haitei în propria lor casă privată, cina rămăsese în grija noastră pentru a o organiza și pregăti. Evident, doar dădusem sarcina unor omega să se ocupe de asta. De obicei ne luăm mesele în sala noastră de mese privată, în timp ce restul haitei care stă aici mănâncă în sala de mese de la primul etaj. Așa că imaginați-vă surpriza mea când intru în sala noastră de mese și o găsesc goală. Mâncarea aștepta pe masă, fără ca nimeni să fie prezent. Știu unde sunt doi dintre frații mei, dar Ryder, Tyler și sora mea Brianna? Unde naiba sunt? Îi trimit lui Ryder un mesaj prin conexiunea telepatică.

"Hei, unde ești?"

"Jos, la bar."

Îmi dau ochii peste cap. Bineînțeles, se îmbată. Se scaldă în propria-i suferință.

Îl contactez apoi pe Tyler.

"Unde sunteți tu și sora mea?"

"Sunt afară, în față, aștept să ajungă acasă de la antrenament."

"Nu trebuia să se termine acum vreo jumătate de oră?"

"Ba da, m-a contactat și mi-a zis că s-au oprit la un milkshake. Ar trebui să ajungă acasă curând, totuși."

Mă încrunt la auzul acestor vorbe. Sora mea știe ce părere am despre abaterile ei de la traseu de una singură. Însă cu siguranță n-am de gând să mănânc singur, așa că mă îndrept spre parter ca să aștept împreună cu Tyler și să-i spun vreo două. Se aude bubuitul distinct al unei motociclete, iar Tyler și cu mine facem schimb de priviri complice.

"E pe o motocicletă?" întreb.

"Mai bine n-ar fi, futu-i," scrâșnește Tyler printre dinți.