Ba chiar știu, cunoscând câte vieți sunt în joc dacă fac o scenă. Alfa Sebastian mă apucă de șolduri. Îi resping mâinile și mă uit în jur după Chloe. Doar ca s-o găsesc încolăcită de un tip în timp ce se sărută cu patos în mijlocul ringului de dans.

"Prietena ta e puțin distrasă de Beta-ul meu," toarce el, îngropându-și fața în gâtul meu.

"Dă-te la o parte!" mă răstesc la el, iar el mă învârtește, presându-și pieptul de spatele meu. Respirația lui îmi mătură gâtul, iar eu trag aer în piept, luptându-mă să înăbuș un geamăt în timp ce scântei îmi străpung pielea atunci când își apasă dinții pe gâtul meu, mâinile lui strângându-mă de șolduri și ținându-mă lipită de el.

"Nu mă ispiti, sau te voi marca aici unde stai dacă faci o scenă," toarce el, iar eu îi simt buzele mișcându-se pe pielea mea, care se încinge sub atingerea lui.

"Acum, fii cuminte. Aveam cu totul alte intenții venind aici în seara asta, iar găsirea perechii mele nu era una dintre ele, dar lupul meu insistă să te păstrez. Așa că, vei veni de bunăvoie, sau te voi arunca pe umăr și te voi scoate afară cu forța," mârâie el.

Un fior îmi străpunge coloana, strânsoarea lui pe șoldurile mele se întărește, iar Lyra, lupoaica mea excitată și nerușinată, mă îndeamnă să fac ce spune el.

"Cum va fi? Te scot afară dând din picioare și țipând?"

Mă întorc în strânsoarea lui pentru a-l înfrunta.

După mustrarea pe care am primit-o azi de la tata, aveam nevoie să ard puțin din furia asta care-mi fierbe în vene, așa că ce ar mai conta dacă m-aș juca puțin cu Alfa? Mâine pur și simplu l-aș respinge și aș termina cu el, și nimeni de aici nu trebuie să moară pentru că l-am refuzat.

Nimeni nu trebuie să știe și, în ciuda a ceea ce-mi spune rațiunea, vreau să mă răzbun pe tatăl meu mai mult decât vreau să scap de acest bărbat. Mi-am irosit întreaga viață pregătindu-mă pentru o poziție care nu va fi niciodată a mea. Deci, ce mod mai bun de a-i spune "du-te dracu'" decât culcându-mă cu cel mai proeminent rival al lui?

"Nu vei face una ca asta. Este al nostru," mârâie Lyra în capul meu la simplul gând de a-l respinge.

Alfa Sebastian se apleacă spre mine și, în loc să mă feresc de el, mă bucur de scânteile care îmi străbat pielea, înfășurându-mi brațele pe după gâtul lui și lipindu-mă mai tare de el.

"Știam că n-o să poți rezista atracției," toarce el, aplecându-și fața mai aproape.

Buzele i le ating pe ale mele și, pentru o secundă, sunt copleșită de mirosul lui; întregul meu corp se încordează când mă trage strâns lipită de el, limba lui pătrundând printre buzele mele în timp ce se freacă de mine. Timpul se oprește, iar eu mă lupt cu dorința de a-l trage înapoi spre mine când, în sfârșit, se retrage.

Afurisita de legătură! mă înjur în sinea mea.

"Plecăm de aici?" spune el, strângându-mă de fund.

Degetele i se strecoară pe sub tivul rochiei scurte pe care o port. E atât de scurtă, încât tatăl meu s-ar fi înecat cu propria salivă dacă ar fi văzut ținuta scandaloasă în care sunt îmbrăcată. Îi iau mâna de pe posteriorul meu înainte ca degetele lui să exploreze mai departe și o țin strânsă; ochii i se aprind periculos de prezența lupului său la acest gest.

"Haide atunci, am o cameră la etaj," îmi spune, iar eu îmi mușc buza, dar atracția de a-mi urma perechea, indiferent cât de mult știu că ar trebui să fug de bărbatul ăsta, e prea copleșitoare. Lupoaica mea îl vrea, chiar dacă eu nu-l vreau. Foamea ei pentru perechea sa mă îndeamnă să-l urmez în continuare.

E frenetică și sălbatică de nevoia de a-l revendica și a-l marca. Scâncind zgomotos în capul meu și încercând să preia controlul cu forța. Pielea mă mănâncă de nevoia ei de a fi eliberată, și se pare că și el se luptă cu propriul lup pentru că, în clipa în care pășim în lift și ușile se închid, mâinile lui sunt pe mine.

Alfa Sebastian mă împinge de peretele rece din metal, buzele lui izbindu-se cu putere și flămânde de ale mele. Un geamăt șoptit îmi scapă în timp ce limba lui pătrunde printre buzele mele, gustând fiecare centimetru al gurii mele ca și cum ar încerca să mă posede.

Degetele i se încurcă în părul meu, trăgând tare de el, dându-mi capul pe spate în timp ce buzele lui mă mușcă ușor și îmi ling gâtul în jos, caninii lui atingându-mi ușor pielea, făcând-o să se înfierbânte, oprindu-se la baza gâtului. Suge locul unde ar trebui să se afle semnul lui.

"Sebastian," respir greu, vocea mea ieșind mai degrabă ca un geamăt plângăreț decât ca un ordin ca el să nu-și înfigă dinții în carnea mea fragedă.

Mă ignoră, plimbându-și limba peste acel loc, iar eu îl apuc de păr, trăgându-i fața, doar pentru a vedea ochii întunecați, demonici și reci ai lupului său holbându-se înapoi la mine.

Sebastian rânjește, limba ieșindu-i printre dinții perfecți în timp ce ochii îi revin la acel argintiu strălucitor normal. Zâmbește seducător, aplecându-se mai aproape și presându-și întregul corp strâns de al meu.

"Nu mă poți marca," șoptesc, încercând să mă lupt cu lupoaica mea pentru a nu ieși la suprafață. Nici nu vrea să audă de așa ceva. Lyra își vrea perechea și nu-i pasă cine este el; cu siguranță nu-i pasă că tata ne va ucide pentru o asemenea trădare.

Sebastian mârâie. "Nu mi-e frică de tatăl tău, Victoria. Te voi revendica. Ești a mea," toarce el, presându-se și mai mult de mine până când nu mai rămâne niciun spațiu între noi, niciun loc pe unde aș putea scăpa.

Mâna i se mută de pe șoldul meu până la gât. Degetele lui îmi prind maxilarul, întorcându-mi fața într-o parte. Își plimbă limba pe pielea mea.

"Vei fi a mea, și numai a mea," șoptește, mușcându-mă ușor de gât. "A mea din toate punctele de vedere. Nimeni nu va îndrăzni să te ia de lângă mine, nici măcar tatăl tău. Iar dacă vor încerca, îi voi ucide."

Totuși, a-i spune "nu" nu mi-ar fi de niciun folos. E clar că nu-i pasă cine e tatăl meu și știu că lupoaica mea va permite asta. Așa că, în schimb, îmi trec mâinile pe pieptul lui lat, pe sub cămașă. Minunându-mă de senzația liniilor dure de mușchi pe care vârfurile degetelor mele le conturează. El toarce, lingându-mi pielea, iar eu mă rog ca liftul să se grăbească. Rugăciunea îmi este ascultată când liftul sună și ușile se deschid.

Sebastian geme, enervat, uitându-se la uși înainte de a mă privi din nou, cu ochii sclipind de ștrengărie în timp ce mă trage afară spre camera lui de hotel.