Mi-am petrecut restul zilei trândăvind, îngrozitor de plictisită. I-am dat o pauză lui Roman de la tachinări, având de gând să le reiau din plin odată ce m-aș fi îmbrăcat pentru petrecere.

Nu mă îmbrăcam ca să impresionez pe altcineva, ci doar pe Roman. Voiam să văd dacă-și mai putea păstra privirea lipsită de emoții când va vedea ce plănuiam să port.

Ruby a bătut la ușa dormitorului meu pe la 8:30 seara. Roman a făcut un pas în camera mea în timp ce Ruby intra și s-a rezemat de perete.

"Ăă, el o să stea aici?" Ruby m-a privit, cu o expresie confuză pe față.

Am chicotit și am clătinat din cap: "Cât timp ești tu aici, da."

"Eu nu reprezint nicio amenințare pentru Seraphina, dar tu, în schimb." A rânjit Ruby spre Roman, a cărui privire era fixată exclusiv pe mine.

Mi-am dat ochii peste cap. Odată ajunse la petrecere, își va pune ochii pe un alt biet om și îmi va lăsa garda de corp în pace. "Haide Ruby, alege-ți o rochie."

Am intrat în uriașul dressing pe care rar îl foloseam și mi-am tras rochia de pe unul dintre multele umerașe.

"Atât de multe haine." A gâfâit Ruby de uimire, trecându-și degetele peste fiecare piesă.

Am chicotit: "Unul dintre avantaje. Există și dezavantaje, să știi."

"Oh, te rog, mi-ar plăcea la nebunie să fiu în locul tău." A oftat Ruby visătoare.

Am ridicat din umeri: "Întotdeauna pare mai bine de afară."

Ruby s-a întors și a ridicat o sprânceană la mine: "Nu te apuca să faci pe Chloe cu mine. Ea e de obicei cea care spune asemenea căcaturi filozofice."

Am zâmbit ștrengărește: "Poate am avea de învățat un lucru sau două de la Chloe."

"Ai sută la sută dreptate, dar să nu cumva să îndrăznești să-i spui că am zis asta." S-a încruntat Ruby și a ațintit un deget spre mine.

Am râs: "Nu trebuie, probabil că știe deja."

"Jur că ea și mama ei sunt telepate sau ceva de genul. Întotdeauna știu ce faci fără să le spună nimeni." S-a strâmbat Ruby în timp ce trecea prin rochiile mele.

Am înșfăcat o pereche de pantofi negri cu barete și am încuviințat: "Ai dreptate cu asta. Voi fi în baie să mă machiez." Și cu asta am ieșit din dulap.

Roman m-a urmat la baie, dar a păstrat distanța. S-a oprit chiar în afara băii și s-a rezemat de perete.

Mama îmi spunea adesea că oamenii tăcuți au cele mai interesante gânduri. Oamenii tăcuți erau cei care vedeau lumea exact așa cum era cu adevărat și care adesea puteau vedea dincolo de rahaturi instantaneu. Mă întrebam dacă Roman se încadra în această categorie.

Oricât de superficial ar suna, nu eram obișnuită să-mi fac singură un machiaj complet de gală. De obicei, tatăl meu punea o echipă de femei să vină la conac și să aibă grijă de părul și machiajul meu. Am păstrat machiajul simplu în seara asta. Am trasat puțin tuș și am adăugat o codiță mică, apoi am aplicat niște rimel. N-am fost niciodată fana fondului de ten, corectorului și toate alea. Procesul mă confuza și mereu ajungeam să-l stric.

Eram în pană de idei cu părul. Nu mi-au plăcut niciodată cocurile sofisticate, așa că mi-am lăsat părul să curgă liber pe spate, în valuri de culoarea corbului.

Mi-am pus rochia și m-am privit din cap până-n picioare în oglindă. Rochia era neagră și destul de scurtă. Materialul asemănător dantelei se mula pe piele și îmi punea în evidență fiecare curbură. Decolteul cobora incredibil de adânc, dar reușea totuși să-mi acopere complet sânii plini. În cele din urmă, m-am încălțat cu pantofii mei negri cu barete.

"Arătăm al naibii de bine." Vocea îngâmfată a lui Nyx mi-a răsunat în minte.

Am chicotit și nu m-am putut abține să nu-i dau dreptate. "Categoric."

"Să-l vedem acum cum încearcă să ne reziste." a chicotit răutăcios Nyx.

I-am întors zâmbetul șmecheresc lupoaicei mele arogante: "Oh, va încerca, dar de data asta n-o să reușească."

Aproape că am sărit când Ruby a intrat în baie și m-a măsurat din priviri.

"Mamă, fată. Te-ai aranjat superb." a dat Ruby din cap, cu un zâmbet mic jucându-i pe buze.

Mi-am dat ochii peste cap: "Ne știm de-o viață. De ce pari mereu atât de surprinsă?"

"Pentru că știu că îți cam lipsesc abilitățile de a te machia." a chicotit Ruby.

I-am aruncat o privire jucăuș de aspră și am ieșit din baie. Voiam să văd reacția lui Roman cât timp Ruby era ocupată cu pregătirile. Cu siguranță avea să-și ascundă o potențială reacție dacă Ruby ar fi fost de față.

Am ieșit din baie și privirea mi s-a întâlnit cu a lui Roman. Era rezemat de perete, arătând mai sexy ca niciodată.

Masca lui neagră se asorta cu bluza lui cu mâneci lungi, de culoarea cărbunelui. Mănuși din piele neagră îi acopereau mâinile și încheieturile. Părul lui de culoarea ciocolatei era ciufulit și îi dădea acel aspect tipic de băiat rău. Ce mi s-a părut cel mai atrăgător a fost felul în care ochii lui de obsidian păreau să iasă în evidență pe fundalul hainelor pe care le purta. Chiar și în mijlocul tuturor acelor haine întunecate, ochii lui erau primul lucru pe care îl observai la el.

M-am oprit în fața lui și mi-am pus o mână pe șold, urmărindu-i cu atenție ochii. De atâtea ori jurasem că văzusem o sclipire de ceva ciudat ascunsă sub privirea lui întunecată, dar era un expert în a o ascunde.

Am simțit cum un zâmbet mi se strecoară pe față când a luptat să-și mențină privirea fixată pe a mea. Privirea lui a fost fierbinte și lentă, iar odată ce ochii i-au coborât, a fost de parcă nu i-a mai putut opri.

Ochii lui au explorat rochia pe care o purtam, zăbovind asupra pieptului și a coapselor mele dezgolite. Petele aurii care se roteau în ochii lui mi-au oferit toate informațiile de care aveam nevoie. Era cu siguranță ispitit.

"Nu se poate abține." a chicotit Nyx.

Aproape că am făcut un pas înapoi când aura lui obișnuită de ferocitate și dominare a prins viață, rostogolindu-se peste mine ca un tsunami. Ochii îi erau acum aproape în întregime aurii, lupul său dând din colțuri ca să iasă afară și să se joace.

Aura lui agresivă îi speria, probabil, pe toți cei care intrau în contact cu ea, dar din nu știu ce motiv, pe mine doar mă excita. Îmi trimitea fiori ciudați de emoție și plăcere pe șira spinării și între picioare.

M-am trezit făcând pași spre el, în timp ce privirea lui cu nuanțe aurii se întorcea la a mea.

Când mă aflam la doar un metru distanță, a expirat brusc și a întors privirea. Am simțit cum frustrarea fierbe în interiorul meu. Încerca să se calmeze.

Poate că Roman încerca să-mi reziste, dar cu siguranță lupul lui nu o făcea.

"De ce nu-l lași să iasă la joacă?" M-am îmbufnat provocator, folosindu-mi cea mai seducătoare voce. Nu aveam deloc experiență în a fi seducătoare, dar probabil că făcusem o treabă excelentă judecând după reacția lui imediată.

Un mârâit jos de avertizare a răsunat din pieptul lui Roman, iar valurile de excitație au continuat să mă inunde. Ochii lui au țâșnit spre ai mei, iar de data aceasta erau aproape complet aurii.

"Ajunge." Vocea lui profundă a sunat răgușit și aspru, iar ușorul lui accent a adăugat acel ton gutural care începuse să-mi placă.

A făcut un pas înapoi, îndepărtându-se de mine și a închis ochii, tot corpul fiindu-i încordat. Puteam să-i văd mușchii fremătând sub cămașă. Chiar și cu masca, puteam vedea cum maxilarul i se încleștează și se relaxează.

Când a deschis ochii, aceștia reveniseră la culoarea lor luminoasă de obsidian. Mi-a aruncat o privire letală pe care probabil o folosea pe dușmanii lui, dar frica a refuzat să mă cuprindă.

"Scuze?" M-am îmbufnat, privind în sus la el printre gene, și un chicotit mi-a scăpat printre buze când și-a dat ochii peste cap și a privit în altă parte.

Nici măcar o clipă mai târziu, Ruby a ieșit din baie și ne-a oferit o piruetă. Devenea din ce în ce mai greu să mă abțin să nu-mi dau ochii peste cap ori de câte ori Ruby încerca să flirteze cu Roman. Mă făcea mereu să mă simt satisfăcută faptul că privirea lui nu se dezlipea de a mea.

Ruby purta o rochie scurtă de culoarea trandafirului, cu ruj asortat. Părul ei lung și blond nisipiu era prins sus, într-o coadă de cal.

"Nu-mi zici că m-am aranjat mișto?" S-a bosumflat ea la mine.

Am chicotit și mi-am dat ochii peste cap: "Știi deja că arăți bine."

Bosumflarea ei s-a transformat într-un rânjet: "Ai dreptate. Arăt bestial."

Am ridicat o sprânceană la ea: "Ești gata de plecare? Sau vrei să stai aici și să te uiți în oglindă toată noaptea?"

"Sunt gata, prințesă știe-tot." Ruby mi-a scos limba și a condus drumul ieșind din dormitorul meu.

Am ieșit din casă și m-am încruntat când am observat-o pe Ruby mergând spre mașina ei.

"De când îți place să conduci?" Am ridicat o sprânceană spre ea în timp ce se urca pe scaunul șoferului.

Ruby și-a dat ochii peste cap și a pornit mașina: "De acum, scorpie mică!"

Am chicotit la adresa ei și mi-am amintit cum îi luase lui Ruby șapte încercări și o mită prost plasată ca să-și ia, în sfârșit, examenul pentru permis. Era unul dintre acei oameni prea absorbiți în propria minte și de telefonul lor pentru a putea conduce corect.

"Dacă mă omori pe drum spre petrecerea asta, Roman o să te bată măr." I-am scos limba. Judecând după expresia de pe fața lui Roman, era perfect de acord cu afirmația mea.

Ruby a pufnit neîncrezătoare: "Oh, te rog. Nu sunt chiar așa de rea."

"Zise fata care a dat cu spatele într-o nenorocită de clădire." a pufnit Nyx.

Am zâmbit malițios: "Hei, nu ai dat tu într-o clădire odată?" În ciuda discernământului meu, m-am urcat pe scaunul pasagerului și l-am privit pe Roman cum se urca în spate.

"A fost un accident și știi asta!" m-a certat Ruby.

"Singurul accident a fost faptul că stătea pe telefon când s-a întâmplat." Nyx și-a dat ochii peste cap, iar eu am înăbușit un chicotit.

Am dat din cap, luând o expresie serioasă pe față. "O, da, un accident."

"Nu a fost vina mea că Tyler a decis să-mi dea mesaj exact în acel moment. Ce trebuia să fac? Să-l ignor pe tip?" a pufnit Ruby de parcă ar fi fost cel mai evident lucru din lume.

Am petrecut următoarele cincisprezece minute făcând curbe și viraje pe drumurile principale. Mâna mea se încleștase de ușă cu disperare, în timp ce îi aruncam lui Ruby sfaturi la volan.

"Fără telefon." am mârâit, smulgându-i telefonul din mână fix când făcea un viraj la stânga.

Ruby a oftat indignată: "Da, mamă."

"Ești al naibii de nesăbuită pentru un om fragil, Ruby." M-am strâmbat la ea.

A ridicat din umeri și mi-a aruncat un zâmbet șmecheresc: "Trăiesc pentru pericol."

"Vrei să spui că trăiești pentru a fi nesăbuită." am punctat eu.

Roman părea înfiorător de calm stând pe bancheta din spate, dar ochii îi erau ațintiți pe mine. Mă întrebam dacă intra în panică, în tăcere, din cauza felului în care conducea Ruby.

Nu am pus întrebări când Ruby a ieșit din orașul nostru principal, nici când a virat pe un drum necunoscut. Am oprit la ceea ce părea a fi un club. Luminile de neon ieșeau în evidență pe strada întunecată, iar muzica dinăuntru răbufnea puternic dincolo de uși.

"Ruby?" M-am încruntat, "Asta nu e o petrecere acasă."

"Ok, deci s-ar putea să fi mințit un pic." Ruby și-a dat ochii peste cap. "Faci aproape optsprezece ani și n-ai fost niciodată la un club până acum. Ăsta e unul dintre cele mai bune din zonă. Doar încearcă-l pentru mine?" Ruby s-a îmbufnat drăgălaș, oferindu-mi un zâmbet mic când a văzut ezitarea pe fața mea.

"Fie." Am oftat, "Dar dacă tata află, dau vina pe tine."

"Doar spune-i lui Roman să țină gura închisă despre asta." A chicotit Ruby, ieșind din mașină.

Eu și Roman am coborât din mașină și am stat deoparte în timp ce Ruby a vorbit cu bodyguardul de la intrare.

"Roman, ai putea să nu-i menționezi asta tatălui meu?" Am oftat, implorând cu ochii.

Privirea lui Roman părea și mai întunecată stând sub lumina slabă a stâlpului de iluminat. A scos un pufnit și și-a dat ochii peste cap, dar în cele din urmă a dat din cap că da.

"Mulțumesc!" I-am zâmbit larg, "Dar toți ceilalți de aici mă vor observa." M-am încruntat, simțindu-mă stupid că nu mă gândisem la asta mai devreme.

Eram aproape sută la sută sigură că Roman rânjea pe sub mască. Dacă jumătatea inferioară a feței sale era la fel de superbă ca restul, eram sigură că aș leșina la vederea rânjetului său.

L-am privit în tăcere cum a băgat mâna în buzunarul pantalonilor și a scos una dintre măștile lui negre caracteristice.

"Aww, mă simt atât de specială, Roman." I-am zâmbit în sus. "Mulțumesc!" Am rezistat dorinței de a-l îmbrățișa, știind că probabil n-ar aprecia.

"Mai devreme sau mai târziu o va face." A intervenit Nyx.

Roman a ridicat o sprânceană la mine, cu acea sclipire ciudată a ceva lucind în ochii lui.

Mi-am pus masca și mi-am acoperit jumătatea inferioară a feței. O parte din mine se simțea arogantă asortându-mă cu Roman.

"Arătăm bine lângă el." A tors Nyx aprobator.

Am zâmbit ștrengărește: "Și eu cred la fel."

Am intrat în club cu Ruby, care aparent îi dăduse bodyguardului cincizeci de dolari mită ca să ne lase în fața rândului.

Luminile multicolore clipeau și zburau de la o persoană la alta, în timp ce basul făcea podeaua să se simtă de parcă ar fi vibrat.

"Ei bine, asta e intens." Am țipat peste muzică.

Clubul mirosea a alcool, sudoare și sex. Nu era tocmai un miros plăcut, iar faptul că eram Lycan nu făcea decât să amplifice acest lucru.

Ruby m-a târât pe ringul de dans, în timp ce Roman a stat lipit de perete, la doar câțiva metri distanță de noi.

M-am rugat ca toate lecțiile de dans pe care le-am luat când eram copil să mă fi pregătit pentru a dansa într-un club, dar știam că e o misiune aproape imposibilă. Am urmărit ce făcea Ruby și i-am copiat îndeaproape mișcările. Probabil că funcționa, pentru că am simțit cum un tip din spatele meu își pune mâinile pe șoldurile mele. Sinceră să fiu, partea mea preferată a serii de până acum fusese Roman gonind fiecare tip care punea mâinile pe mine.

La un moment dat, ne-am oprit să luăm niște băuturi. M-am asigurat că Ruby o lasă mai moale, în timp ce eu m-am mulțumit cu un suc. Era o mare șansă ca Roman sau eu să fim nevoiți să conducem spre casă dacă Ruby bea prea mult.

Ne-am îndreptat înapoi spre ringul de dans și am reluat de unde rămăseserăm. Am dansat până când m-au durut picioarele și îmi ardeau mușchii. Deși nu-mi plăcea deloc proximitatea cu oameni pe care nu-i cunoșteam, m-am bucurat cu siguranță de luminile colorate și de dans.

La un moment dat, piesa s-a schimbat și o mulțime de oameni au dat buzna pe ringul de dans. L-am pierdut din vedere pe Roman și, pentru o clipă, m-a cuprins panica.

M-am lăsat să mă relaxez amintindu-mi cuvintele unchiului meu. Știam că nu era o garanție absolută, dar el era încrezător că teritoriul nostru era în siguranță.

Am simțit o mână înfășurându-se pe brațul meu și m-am smucit să mă întorc pentru a alunga un alt nemernic. Spre marea mea surpriză, era doar Ruby.

"Seraphina, trebuie să plecăm!" Ruby părea panicată.

M-am încruntat, ochii mei zburând în jur după Roman. "Ce se întâmplă, Ruby?" am răbufnit eu, cu vocea îmbibată de frică.

Simțeam adrenalina începând să mi se scurgă în vene și am încercat să nu mă panichez.

"Sunt niște bărbați. Știu cine ești, te caută." A gâfâit Ruby, sunând de parcă ar fi rămas fără aer.

Chiar și cu stratul subțire de sudoare care mi se lipea de corp, mă simțeam înghețată bocnă.

"Cum au aflat cine sunt, Ruby?" am izbucnit, apucând-o de umeri și forțând-o să se uite la mine.

Lacrimile i-au inundat ochii și am putut să-mi dau seama că începea să se piardă cu firea: "Nu știu! Nu știu!" Vocea i-a devenit mai ascuțită în timp ce lacrimile amenințau să-i curgă din ochi.

"Trebuie să-l găsim pe Roman și să ieșim de aici." Am mârâit, ochii mei scanând mulțimea.

Privirea mi s-a intersectat cu a unui bărbat străin care stătea în partea cealaltă a clubului. Chiar și cu muzica bubuitoare și luminile orbitoare, ne-am privit direct unul pe celălalt.

Am urmărit îngrozită cum a ridicat ceva în aer și l-a îndreptat direct spre fața mea.

"La pământ!" am încercat să urlu peste muzică. Am apucat-o pe Ruby de umăr și am tras-o la podea exact la timp pentru a auzi sunetul unui foc de armă.

Muzica ritmată care înainte suna vesel, acum părea un fel de marș funebru techno.

Oamenii au început să se panicheze la sunetul armei și au alergat în toate direcțiile. Am sărit de la podea și am scanat împrejurimile după Ruby sau Roman. Niciunul nu era de găsit.

"Trebuie să-i îndepărtăm de acești oameni, Seraphina." a urlat vocea lui Nyx în creierul meu îmbibat de panică.

Bărbatul cu care făcusem contact vizual era mult mai aproape de mine acum, croindu-și drum prin mulțime ca să ajungă la mine. M-am dat înapoi, îndepărtându-mă de el, și m-am împins prin oamenii disperați cât de repede am putut.

În loc să mă îndrept spre ușile din față, am alergat spre partea din spate a clubului. M-am rugat să aibă o ușă prin spate pe undeva la îndemână.

Degetele mele au alunecat pe lângă ușile toaletelor până când ochii mei s-au oprit pe semnul roșu de EXIT care atârna la câțiva pași distanță. Nu am ezitat, am alergat spre ușă și am dat buzna prin ea.

Am ieșit împleticindu-mă pe o alee alunecoasă. Mirosul de urină și gunoi mi-a ars nările.

Gardul din plasă metalică era rece pe spatele meu, iar ochii mei au scanat partea laterală a clubului și intrarea pe alee.

Asta era ceea ce-mi dorisem la urma urmei, nu? Voiam să-i îndepărtez de toți ceilalți, să-i țin pe toți ceilalți în siguranță. Nu aveam niciun plan pentru când aveau să vină după mine. Nu aveam cum să mă lupt cu mai mulți bărbați sau, mai rău, cu Lycani.

Patru siluete au apărut la intrarea pe alee și inima aproape că mi s-a oprit. Puteam distinge vag părul lung și ciufulit al fiecăruia dintre bărbați.

"Nyx, ce fac?" Vocea mea era presărată de frică.

Nyx a ezitat: "Luptăm, Seraphina. Împreună."

Am putut simți forța ei curgând prin mine și m-am încordat, așteptând momentul să lovesc.

Șansele mele de supraviețuire erau mici dacă aveau o armă. Gloanțele cu aconit ar fi dus la o moarte chinuitor de dureroasă, dar n-aș fi putut trăi cu mine însămi dacă nu aș fi încercat.

Puteam simți propria mea aură de putere înconjurându-mă. Sângele de Rege Alfa al tatălui meu și cel al strămoșilor săi, îmi curgea prin vene.

Ultimul gând care mi-a trecut prin minte a fost fața lui Roman.