Ne sărutăm, degetele mele se cufundă în părul lui, o mână mă prinde de ceafă, cealaltă se încleștează în rochia mea, trăgând-o în sus, se apleacă complet spre mine, împingându-și tăria în burta mea. Mintea îmi revine în sfârșit la corp și mă trag ușor înapoi: „Ești rănit, n-n-ar trebui.”

Mâinile lui alunecă în jos pe gâtul meu, cea de pe ceafă îmi trece prin păr, buzele lui moi îmi așază un sărut