„Haide, lasă-mă pe mine să-l iau”, se oferă Maria, întinzând mâinile după Angelo; dau din cap, strângându-l mai tare. Având nevoie de alinarea de a-mi ține copilul în brațe.

„Îl agiți, Tori.” Vine din nou să-l ia, dar mă întorc cu el în brațe, deși știu că are dreptate.

„Șșș, puiul meu”, îi sărut părul, „Mama nu plânge, bine, îmi pare rău.” Clipește spre mine din ochii lui mari și albaștri, încețo