"Au trecut două săptămâni, prietene. Nu se poate să te mai gândești încă la femeia ta misterioasă", spune Jasper în timp ce eu privesc oamenii mergând pe afară, prin fereastra biroului meu.

"Nu mă gândesc la ea. Mă gândesc la afurisita aia de ședință. Montgomery a lăsat în urmă un dezastru și se așteaptă de la mine să-l curăț până la sfârșitul trimestrului."

Mint și el știe asta. Bineînțeles că mă gândesc la Samantha. Nu m-am putut opri de pe din noaptea în care ne-am cunoscut. M-am întors la Eclipse în speranța de a da peste ea, dar nu a mai apărut niciodată. Începe să pară că femeia asta nici măcar nu există.

"În calitate de avocat al tău, trebuie să-ți reamintesc că noul client și noul proiect vor aduce compania pe profit."

"Încă sunt uluit că ticălosul deturna fonduri și nimeni nu a observat timp de doi ani."

"Important, prietene, este că faci ceea ce trebuie făcut." Se aude o bătaie la ușa mea.

"Intră", strig.

"Domnule Sterling, îmi cer scuze pentru întrerupere. Domnul Miller ar dori o vorbă cu dumneavoastră. Spune că este urgent. Este în legătură cu ședința din după-amiaza aceasta."

"Lasă-l să intre", îi ordon.

"Nu e bărbatul pe care vrei să-l concediezi? Cel pe care îl suspectezi că ar fi lucrat cu Montgomery?"

"El e, dar momentan nu există dovezi care să susțină teoria. Departamentul juridic susține că nu-l putem concedia fără dovezi concrete", spun mai mult pentru mine însumi.

"Domnule Sterling, vă mulțumesc că m-ați primit din scurt", salută el intrând în birou.

"Cu ce te pot ajuta?" întreb, vrând să trec direct la subiect.

"Sunt conștient că nu doriți să știe nimeni că sunteți noul CEO. Dar voiam să știu dacă o pot aduce pe analista mea principală la ședința din după-amiaza aceasta." Mă ridic de pe scaun și mă opresc la câțiva pași de el.

"Îmi întrerupi ședința ca să-mi ceri, fir-ar să fie, permisiunea de a aduce o analistă la o întâlnire unde se discută informații confidențiale despre clienți", afirm mai degrabă decât întreb.

"Nu intenționam să vă întrerup ședința", spune el privindu-l pe Jasper. "Vreau doar să mă asigur", începe el. Mă îndrept de spate și fac câțiva pași mai aproape pentru a mă asigura că înțelege clar următoarele mele cuvinte.

"Acțiunile tale mă fac să cred că nu ești capabil să-ți îndeplinești îndatoririle de vicepreședinte. Poate că aceasta nu este poziția potrivită pentru tine."

"Ba sigur că este. Doar că Samantha este un mare sprijin și poate descompune informațiile și cifrele cum n-am mai văzut la nimeni altcineva." În clipa în care pronunță numele Samantha nu mă pot abține să nu mă întreb dacă nu cumva vorbește despre femeia mea misterioasă.

"Adu-o la ședință. Eu voi judeca. Ești liber să pleci", adaug înainte să mai poată spune ceva. În loc să mă întorc la biroul meu, ies din încăpere și mă îndrept spre Gemma.

"Cu ce vă pot ajuta, domnule Sterling?" întreabă ea în timp ce mă opresc în fața biroului ei.

"Vreau toate informațiile despre analista principală a lui Miller. Cred că o cheamă Samantha."

"Imediat, domnule Sterling." Mă întorc și mă îndrept înapoi spre biroul meu.

"Care sunt șansele să fie chiar ea?" spune Jasper în secunda în care apar în raza lui vizuală.

"Nu ai treabă de făcut?" spun ajungând la biroul meu. El începe să râdă.

"Presupun că am. Nu-ți face prea mari speranțe. Fac pariu că nu e femeia ta misterioasă. Tot cred că ai inventat-o, prietene. Nu e ca și cum aș avea dovezi despre ce s-a întâmplat", spune el ridicându-se.

Nu-i răspund. Vreau să fiu lăsat pradă gândurilor mele. Nu sunt sigur cum, dar știu că e ea. Simt asta. S-o am la îndemână este singurul lucru la care m-am gândit din noaptea în care am întâlnit-o și am revendicat-o.

În timp ce aștept ca Gemma să se întoarcă cu confirmarea despre Samantha, îmi sună telefonul. Mă uit la el. Pe ecran scrie Eleanor. Apăs pe ignorare, dar sună din nou. Dacă nu răspund, va continua până o voi face.

"Ce naiba vrei, Eleanor?" pretind.

"Cât timp ai de gând să mă mai tratezi așa, Alistair? Nu crezi că este timpul să te întorci acasă și să reluăm pregătirile pentru nuntă?"

"Lasă-mă-n pace, Eleanor. Nu mă voi repeta. Am terminat-o cu tine. Șarada ta cu mama mea nu este demnă de o doamnă."

"Nu te ambala așa. Insinuezi că nu putem rezolva orice te deranjează de data asta." Trag aer adânc în piept, dorind să țin sub control furia care crește în mine.

"În primul rând, se presupune că ești o doamnă, așa că nu mai vorbi ca o mahala."

"Nu este nevoie să mă insulți, Alistair. Nu sunt de joasă speță." Exact când rostește aceste cuvinte, Gemma intră în biroul meu ținând un dosar.

"Nu mă mai suna, Eleanor, e ultima oară când te avertizez." Închid apelul.

"Nu am vrut să vă întrerup", spune Gemma oprindu-se la jumătatea drumului.

"Nu o faci." Întind mâna ca să-mi dea dosarul.

"Ar trebui să am mai multe informații curând. Între timp, îi veți găsi CV-ul și notițele luate în timpul interviului. De asemenea, veți găsi un avertisment verbal scris pe care nimeni nu pare să înțeleagă de ce l-a primit."

"Mulțumesc. Păstrează toate apelurile mele."

"În regulă", spune ea plecând.

Deschid imediat dosarul. Am avut dreptate. Poza de pe legitimația companiei confirmă că această Samantha este Samantha a mea.

Samantha Davis s-a născut în Tallulah, Louisiana.

A absolvit NYU Stern School of Business în primul procentaj de top al promoției ei.

Lucrează la Sterling Wealth Management de trei luni.

Lista continuă cu detalii care nu fac nicio diferență pentru mine. Curios din cauza comentariului Gemmei despre mustrare, scot documentul. Scrie că performanța ei este medie și nu face ceea ce i se cere cu promptitudine. Mă face să mă întreb de ce Miller ar fi cerut s-o aducă la ședință dacă simțea asta, având în vedere că el a semnat avertismentul verbal scris. Dar este greu să cred cuvintele lui când femeia pe care o descrie nu este femeia care a urmat fiecare ordin pe care i l-am dat în noaptea în care am revendicat-o. În cele din urmă, eu voi fi cel care va judeca cine este Samantha Davis și cum lucrează.

∞

Ședința a început de cincisprezece minute și Samantha nu și-a făcut apariția.

"Nu am timp de pierdut", latru la Miller.

"Ar trebui să ajungă din clipă în clipă. Dacă doriți, mă pot duce să văd ce o reține."

Îi observ intenția de a se ridica, dar exact când o face, o văd pe Samantha mergând spre ușa sălii de conferințe. Peretele este din sticlă și este greu să n-o observi. Privește în jos spre un teanc de dosare și prezentări.

"Asta-i o aberație", spun mai mult pentru mine însumi, ridicându-mă să o ajut cu ușa pe care nu va fi capabilă să o deschidă.

Până ajung eu la ușă, ea tot nu și-a ridicat privirea, iar dosarele îi obstrucționează vizibilitatea. Nu observă când deschid ușa și pășesc în fața ei. Se lovește de mine.

"La naiba, îmi cer scuze", spune ea, ridicând în sfârșit privirea. E pe punctul să scape ce ține în brațe când realizează că sunt eu.

"Ești atât de incompetentă încât nu ești atentă pe unde mergi?" Îl aud pe Miller vorbind în spatele meu. Nu îi dau ei șansa să răspundă. Fața îi este roșie de jenă.

"Să iasă toată lumea afară, cu excepția ta, Samantha", spun luând dosarele și prezentările din brațele ei. Scaunele încep să se miște. Mă dau la o parte pentru ca Samantha să poată intra în sala de conferințe. Nu îndrăznește să se uite la mine. Durează cam un minut până când toată lumea iese.

"Ce coincidență să ne întâlnim aici", spun punând totul pe masa de conferințe.

"Eu", începe ea, dar își închide gura. "Ar trebui", începe ea din nou. Fac un pas mai aproape, micșorând distanța dintre noi. Imediat, parfumul ei dulce de vanilie umple aerul din jurul nostru.

"Ți-ai pierdut cuvintele?" o tachinez.

"Domnule Sterling, nu ar trebui să fim văzuți așa. Oamenii își vor face o impresie greșită." Ea face un pas înapoi. Mă uit pe deasupra ei și văd câteva persoane încercând să se uite discret în direcția noastră, una dintre ele fiind Miller.

"Vino cu mine", îi ordon trecând pe lângă ea ca să deschid ușa. Nu se mișcă. "Nu te rugam", adaug. Ea se îndreaptă să ia dosarele și prezentările. "Lasă-le." Ea trage adânc aer în piept și începe să meargă.

"Domnule Sterling, pot sta de vorbă cu Samantha despre performanța ei", spune Miller blocându-ne calea.

"Nu e necesar." Pare că ar vrea să spună ceva, dar se gândește mai bine. Continui să o conduc pe Samantha spre biroul meu. "Gemma, ai grijă să nu ne întrerupă nimeni", ordon în fața biroului ei.

"Nicio problemă, domnule."

Mă dau la o parte și o las pe Samantha să intre prima în birou. Intru după ea și încui ușa în urma mea. Ușa de sticlă și peretele care dau spre biroul Gemmei devin opace. Merg spre Samantha, care stă în mijlocul biroului meu. Reduc distanța și îi iau fața între mâini. Nu are rost să prelungesc lucrurile, o sărut și o conduc cu spatele spre cel mai apropiat perete. Până în această secundă nu am realizat cât de intensă este pofta mea pentru ea. Gemete înăbușite îi scapă de pe buze, făcându-mă să mă întăresc instantaneu.

"Alistair", șoptește ea întrerupând sărutul.

Dar ignor faptul că îmi rostește numele pe care îl folosește ca să lupte cu dorința. O sărut din nou. De data asta o ridic în brațe. Ea își înfășoară picioarele în jurul taliei mele. Merg spre biroul meu și o așez pe el.

"Am crezut că nu te voi mai vedea niciodată", mărturisesc. Ne privim în liniște.

"Trebuie să mă întorc la muncă, domnule Sterling", spune ea fără răsuflare, în timp ce ochii ei plini de poftă o trădează.

"Nu pleci nicăieri. Abia mă încălzesc", îi spun, de data aceasta strivindu-i buzele.