HUNTER

Am inspirat lent, forțându-mă să cataloghez tot ce era în neregulă cu Kostas.

Ochii lui căprui erau încă tiviți de roșu, cu vene brăzdând partea albă. Spuma îi stătea lipită de buze în timp ce gâfâia sub piciorul meu. Disperarea care se revărsa din el era brută și nefiltrată, iar convingerea în ceea ce spunea era absolută.

Nebunia lunii nu arăta așa.

Mi-am ridicat privirea spre luna aproape