„Ești însurat, idiotule!” strigă el, aruncându-și mâinile în aer. „Nu te poți însura cu Hollie dacă ești deja însurat. Du-o pe Shayla la bunicul tău, prezint-o drept soția ta și problema e rezolvată.”

Oh. De ce nu m-am gândit la asta? Sunt însurat.

Mă încrunt. „Vrei să spui să rămânem căsătoriți?” Josh dă din cap afirmativ, mărindu-și ochii albaștri. „N-ar fi de acord, de ce ar vrea să rămână căsătorită?”

Josh aruncă o pernă spre mine. „Pentru că ești Tristan Cole Hoult, de-asta. Ești cel mai râvnit burlac din țară — după mine, desigur”, spune el în glumă, iar eu îi arunc perna înapoi.

Îmi dau ochii peste cap exasperat. „Du-te dracu', nesimțitule.” Josh prinde perna și își sprijină cotul pe ea, rânjind. „Ei nu-i pasă de nimic din toate astea. Nu seamănă deloc cu celelalte; faima și banii mei nu au impresionat-o câtuși de puțin.”

„Tipă de treabă. Spune-i doar adevărul, poate vei face apel la bunătatea ei și i se va face milă de tine și va fi de acord să te ajute. Dacă asta dă greș, oferă-i o sumă de bani, vreo două milioane, ca un serviciu de acoperire.”

Îmi frec fața cu mâinile, oftând greu. „Asta sună destul de grosolan.”

„Ai prefera să te însori cu Hollie?” Dau din cap în semn că nu și mă las pe spate pe canapea.

„Nici pe dracu'.” Înjur, privind la sticla de bere din mâna mea. „Măcar cu Shayla e distractiv să stai, aș prefera de o mie de ori să rămân însurat cu ea.”

„Doar întreab-o”, afirmă el, luând o înghițitură din bere. „În cel mai rău caz va spune nu.”

„Oh, absolut sigur va spune nu. E bătăioasă și încăpățânată ca naiba”, murmur eu, bătând gânditor cu degetul în gâtul sticlei. Nu strică să întreb. Așa cum a zis Josh, poate i se va face milă de mine și mă va ajuta. Poate aș putea să-i dau o mărire de salariu? Și aș prefera să fiu însurat cu Shayla decât cu Hollie, măcar prezența ei e amuzantă. Mă face să mor de râs toată ziua.

„Bătăioasă, ăh?” pronunță Josh, ridicând din sprâncene intrigat. „Bună la pat?”

Îmi mușc buza de jos, amintindu-mi noaptea noastră pasională petrecută împreună. „Oh, cu siguranță”, murmur eu.

Oft, simțindu-mă ușurat. Nu-mi dădusem seama cât de mult mă apăsa acest aranjament matrimonial.

Plec de la Josh și mă îndrept spre casă. Urma o zi mare a doua zi și trebuia să mă adun înaintea prezentării.

A doua zi dimineață, stăteam și o așteptam pe Shayla în fața clădirii ei de apartamente. Așteptam de cincisprezece minute, iar ea încă nu coborâse. Femeile. N-am să înțeleg niciodată de ce le ia un an să se pregătească pentru orice. Claxonez nerăbdător, exact când ea împinge ușa și se îndreaptă spre mașină. Îmi las privirea să rătăcească pe trupul ei în timp ce se apropie de mine. Acea fustă creion neagră și strâmtă, alături de bluza din satin roșu pe care le poartă îi îmbrățișează perfect formele. Buclele ei întunecate, în stilul celor de plajă, îi cad în cascadă pe spate, exact ca în noaptea în care ne-am cunoscut.

„Doamne, ia-o mai ușor. O să trezești vecinii”, bombăne ea în timp ce urcă în mașină. Nu sunt mândru de asta, dar ochii îmi fug instantaneu la fusta ei care se ridică până la jumătatea coapselor când se așază, și mă trezesc studiindu-i picioarele bine conturate. Am o amintire subită a nopții noastre împreună în Vegas, a acelor picioare înfășurate în jurul meu în timp ce mă trăgea și mai adânc în ea.

„Cole.”

Clipesc, ieșind din gândurile mele, și o privesc prin ochelarii de soare. „Hm?”

Ea mă privește încruntată. „Mergem sau o să stăm doar aici? Adineauri mă zoreai.”

„Da, mergem”, spun, încadrându-mă în trafic. „Cum mai ești? Ai reușit să rezolvi cu anvelopele?”

Shayla mă privește scurt și ridică din umeri. „Da. O să vină cineva să le monteze pe cele noi mai târziu în seara asta”, explică ea, iar eu încuviințez din cap. „Îți mulțumesc că te-ai oferit să mă ajuți. Eram într-o dispoziție proastă. Sper că n-am părut nepoliticoasă.” Se uită la mine, iar eu dau din cap negativ.

„Deloc”, îi resping eu scuza cu un gest din mână. „Sincer, și pe mine m-ar fi scos din minți dacă mi-ar fi furat cineva toate anvelopele de la mașină. Ai reclamat la poliție?” Shayla dă din cap că nu, iar eu mă încrunt. „De ce nu?”

Ea oftă, privind pe fereastră. „Ce rost are? Nu-i tocmai crima anului, nu? Sigur că e un inconvenient, dar cred că poliția are cazuri mult mai mari care necesită atenția lor decât anvelopele mele furate.” Zâmbesc, clătinând din cap.

„E și asta o perspectivă.”

Shayla oftează dându-și părul la o parte de pe chipul ei frumos. „Nimic nu pare să-mi meargă bine în momentul de față, e cu adevărat bizar.”

Zâmbesc și o privesc fugar, înainte să mă uit din nou la drum. „Oh, știu cum e. Dar ar trebui să încerci mereu să rămâi pozitivă, pentru că nu știi niciodată când ți se poate schimba norocul.” Shayla mă privește scurt și încuviințează. „Poate fi mai curând decât crezi.”

„Mă îndoiesc de asta”, rostește ea, cu vocea abia cu o octavă peste un șoaptă. Restul călătoriei de douăzeci și cinci de minute până la biroul avocatului, l-am petrecut revizuindu-mi programul de lucru.

„Întâlnirea de la două și jumătate a fost amânată cu cincisprezece minute. Zborul domnului Cohen din Belgia are întârziere; șoferul lui mi-a trimis un e-mail mai devreme.” Aprob din cap în timp ce intrăm în birou, iar Franc — avocatul nostru — ne întâmpină.

„Bună dimineața, domnule Hoult, doamnă Hoult.” Observ reacția Shaylei când Franc o strigă pe numele ei de căsătorită. Zâmbește forțat, îi ia mâna întinsă și se așază la masă. „În regulă, domnule Hoult, am redactat actele pentru divorț. Tot ce îmi trebuie sunt semnăturile dumneavoastră și le pot procesa.” Shayla încuviințează, ia stiloul și semnează actele. Îmi întinde stiloul, iar eu îl iau și mă holbez la hârtiile din fața mea.

„Cole?” Îmi ridic privirea și mă uit la Shayla. „Semnează actele.”

„Franc, ne lași un moment, te rog?” Shayla îl privește cum se ridică și părăsește încăperea, înainte să se uite din nou la mine.

„Ce s-a întâmplat?” întreabă ea, privindu-mă precaut.

„Shayla. Am o propunere pentru tine.”

Încruntătura i se adâncește. „O propunere?”

Aprob încet din cap și îi susțin privirea. „Da, o propunere.”

„Bine...”

„Cum ar fi să nu mai divorțăm?” sugerez eu, iar ea se holbează la mine cu o expresie goală, apoi izbucnește brusc în râs.

„Foarte amuzant, Cole. Termină cu prostiile și semnează actele ca să putem pleca de aici.” Când nu fac nicio mișcare să semnez actele, zâmbetul ei i se șterge încet. „Nu ești — stai, vorbești serios?!”

„Foarte.”

„Foarte? Foarte ce, Cole? Am căzut de acord să divorțăm. Despre ce vorbești?” exclamă ea, ridicându-se de pe scaun.

Oft, pun stiloul jos și o privesc cum mă fulgeră cu privirea. „Doar sugerez să rămânem căsătoriți pentru încă o vreme.”

Shayla se oprește din umblat și se uită în jos la mine furioasă. „Iar eu sugerez să divorțăm — chiar acum.”

„Shayla, ascultă-mă o secundă. Sunt blocat într-o situație imposibilă și am nevoie de ajutorul tău”, îi explic, iar privirea i se îmblânzește puțin. „Tatăl meu mă forțează să mă însor cu cineva pe care nu iubesc, în schimbul acțiunilor lui și ale bunicului meu la companie.” Oft și mă ridic în picioare. „Bunicul meu are o boală în stadiu terminal și nu mai are mult de trăit. Ultima lui dorință e să-și vadă primul nepot căsătorit înainte să moară. Dacă nu o fac, el îi va da acțiunile vărului meu, Harry, care e un idiot absolut și va distruge tot ceea ce am obținut cu atâta trudă la companie.”

Shayla clatină din cap. „Cole, ți-ai pierdut mințile? Vorbești despre a-ți minți familia. Pe un om aflat pe patul de moarte. Sub nicio formă.”

„Nu mă pot însura cu Hollie. Pur și simplu nu e genul de fată cu care mă văd așezându-mă la casa mea. Nu e pentru mine”, îi explic, iar ea ridică din umeri indiferentă.

„Prin ce e diferit asta față de ce am făcut noi? Nici noi nu ne înțelegem prea bine. Pur și simplu însoară-te cu ea, ia-ți acțiunile, apoi divorțează de ea.” Oft și clatin din cap, frustrat.

„Shayla, nu înțelegi. Fata asta e obsedată de mine de când aveam zece ani, crezi că va divorța de mine după ce a așteptat ani de zile ca să mă lege de ea? Nicio șansă în puii mei.”

„Cole, ascultă ce-mi ceri. Îmi ceri să rămân căsătorită cu tine, să mint și să uneltesc. Nici măcar nu te cunosc”, declară ea, începând din nou să se plimbe de colo-colo. O apuc de braț și o trag spre mine.

„Te voi plăti”, izbucnesc eu.

Ochii verzi ai Shaylei se măresc, și dacă privirile ar putea ucide, aș fi fost îngropat la doi metri sub pământ chiar acum. „Vei ce?” scrâșnește ea, cu iritarea evidentă în voce. „Dacă tu crezi că doar pentru că m-am culcat cu tine, acum îți datorez ceva, te înșeli amarnic. Dă-vă încolo pe tine și slujba ta, porc arogant ce ești.” Șuieră ea vehement și își smulge brațul din strânsoarea mea.

„Nu! Doamne, Shayla, nu e așa. Gândește-te ca la un aranjament de afaceri. Stabilește-ți prețul; banii nu sunt o problemă.” Shayla face un pas înapoi cu o expresie consternată pe față. O urmă de durere îi pâlpâie în ochi, înainte să fie înlocuită din nou de furie.

„Cine dracu' te crezi?! Îmi pare rău să vă dezamăgesc, domnule Hoult, dar nu sunt de vânzare! Banii tăi îți pot cumpăra o mulțime de lucruri, dar nu pe mine.” Încearcă să mă ocolească, dar eu îi blochez calea. „Dă-te din drumul meu”, scuipă ea furioasă.

„Doamne, Shayla, te rog, doar ascultă-mă. Nu încerc să te cumpăr, și ultimul lucru pe care l-aș vrea vreodată e să te insult”, explic eu și oft abătut. „Nu ți-aș cere asta dacă n-aș fi disperat. Ești singura mea speranță de a scăpa de căsătoria asta aranjată”, spun eu pe un ton implorator, iar ea își umezește buzele și își trece degetele prin păr, încă fierbând de furie. „Știu că ai nevoie de bani. Ai restanțe la împrumuturile de studii.” Se întoarce brusc și mă fulgeră cu privirea. „A apărut la verificarea antecedentelor. Le-ai putea achita și ți-ai putea termina studiile. Lasă-mă să te ajut.”

„Nu vreau ajutorul tău! Sunt un milion de fete pe lumea asta care s-ar mărita cu tine fără să stea pe gânduri, du-te și alege pe una dintre ele”, spune ea, înșfăcându-și sacoul și poșeta.

„Nu le vreau pe ele.” Shayla își dă ochii peste cap și încearcă să treacă de mine ca să plece, dar o opresc. „Te vreau pe tine.” Ea își ridică încet privirea și ochii ni se întâlnesc.

„Tristan?” Amândoi sărim la o parte când îmi aud numele. Mă întorc și-l văd pe tata stând acolo. Căcat.

„Tată?”

„Ce se întâmplă aici?” întreabă el, uitându-se sceptic de la mine la Shayla. „Ce-i cu țipetele astea?” Shayla se uită la mine și își îndreaptă fusta. „Ce căutați amândoi aici?” Mă uit la Shayla și nu sunt sigur ce m-a apucat, dar îmi înfășor un braț în jurul taliei ei și o trag strâns la pieptul meu.

„Tată, aș vrea să faci cunoștință oficial cu soția mea... Shayla.”