Ella

Conner îmi deschide portiera mașinii și face o mică plecăciune ciudată în timp ce cobor.

— Ce naiba a fost asta? întreb eu, zâmbindu-i larg.

Conner, spre meritul lui, roșește ușor și dă din umeri.

— Nu știu, ești Regină acum. Nu ar trebui să fac o plecăciune?

Îmi încrețesc nasul spre el.

— Habar n-am, spun eu râzând, încântată când râde și el cu mine și închide portiera în urma mea. Dar, din