Cora

Suflu ușor peste ceașca de ceai, făcând tot posibilul să o răcesc și să mă concentrez pe cartea deschisă în poală. Dar chiar și în timp ce încerc, ochii mei fug continuu spre fereastra mare din fața mea care dă spre partea din față a proprietății noastre, inclusiv spre aleea pe care Roger va opri din clipă-n clipă.

Cel puțin asta îmi spun de două ore încoace.

Oftez, frustrată. I-am trimis un