„Atunci hai să dansăm.” Mă trage cu suficientă putere încât mă face să mă împiedic de propriile picioare. „Apropo, numele meu este Walter.”

Zâmbetul lui este aproape contagios și, fără să vreau, ajung să-i răspund cu unul mic și timid. Îl las să ne ghideze spre centrul sălii, unde ceilalți oaspeți dansează fără nicio grijă; unii sunt goi, alții încă poartă resturi de haine. Iar alții… ceea ce fac