Capitolul 1: Libertatea nu a fost ușoară

Brianna

Am simțit buze apăsându-se pe ale mele în timp ce gemeam, mă sărutau cu atâta pasiune, iar mâinile lui m-au tras spre el. A început să-mi rupă hainele de pe mine; deschizând ochii, l-am văzut pe Callan aplecat deasupra mea, cu buzele lipite de ale mele. Buzele i-au coborât, sărutându-mi încet gâtul, iar eu mi-am dat capul pe spate pentru a-i oferi mai mult acces. A lăsat o dâră de săruturi pe claviculă și până la sâni, sugându-mi ușor sfârcurile în gură, iar geamătul meu a devenit mai puternic. M-a mușcat de mamelon, trăgând de el, iar eu mi-am împins sânii spre gura lui, implorându-l să-i sugă mai tare. Se simte atât de uimitor, aș putea rămâne aici cu el pentru totdeauna, lăsându-l să mă seducă.

Mâinile lui au început să-mi tragă încet chiloții în jos, în timp ce mâinile mele îi descheiau cămașa și o dădeau jos, în timp ce priveam la abdomenul lui perfect, acoperit de tatuaje superbe. Dorința de a-i lua sfârcurile în gură era atât de puternică, îl voiam, voiam să-i gust corpul. Zăcând aici, goală și încolăcită, fiecare centimetru din corpul meu îl dorește cu disperare. Buzele lui au început să-mi sărute buricul, coborând încet spre osul pubian, în timp ce spatele meu se arcuia, împingându-mă spre gura lui. Limba lui a coborât spre păsărica mea și apoi mi-a atacat clitorisul; am gemut în timp ce limba lui se mișca în cercuri, tachinându-mă tot mai repede și mai tare. Mâinile mele i-au înșfăcat părul, împingându-l în jos și încercând să-l fac să pătrundă mai adânc.

Limba lui a început să se miște mai repede, apoi a împins două degete în gaura mea și a început să le miște încet. Îmi sugea clitorisul și mă futea cu degetele, și simțeam cum orgasmul pune stăpânire pe corpul meu. Degetele lui au mărit ritmul, pompând înăuntru și afară din mine mai repede, în timp ce limba lui îmi lucra clitorisul. Am țipat, fiind pe marginea climaxului, dându-mi capul pe spate; cel mai intens orgasm mi-a sfâșiat corpul, în timp ce mâna mea îi ținea capul acolo, iar el continua să-mi ofere plăcere.

Brusc, am început să aud sunetul alarmei mele în depărtare. Nu-mi păsa, însă; nu voiam ca el să se oprească. Sunetul a devenit mai puternic, am sărit în sus și ochii mi-au clipit deschiși. Uitându-mă în jur, sunt în camera mea, complet singură, iar când am dus mâna jos la păsărica mea, eram udă leoarcă.

"Căcat," am înjurat, ăsta da vis.

Nu se poate întâmpla așa ceva, nu pot să am un asemenea vis despre cel mai bun prieten al fratelui meu. Este interzis și nimic de genul ăsta nu se va întâmpla vreodată între noi. Sau se va întâmpla? Urmează să stau cu el acum, iar fratele meu și Callan locuiesc împreună. Asta va fi interesant.

*****

Îmi petrecusem patru ani din viață absolvind școala de modă, iar mutarea la fratele meu în Port Harcourt mi s-a părut un pas uriaș—mai ales ca proaspătă absolventă, fără o direcție clară în legătură cu următoarea mișcare. De-a lungul acelor ani, adunasem mai multe haine decât puteam număra și un munte de pantofi. Designul era pasiunea mea, iar urmărirea lui mă costase mult, dar îmi oferise și mai mult.

Fratele meu mai mare, Bryce, a fost destul de amabil încât să plătească o firmă de mutări ca să-mi transporte lucrurile dintr-un capăt în celălalt al orașului. Trăgându-mi bagajul pe roți din stația de preluare, mă așteptam să-l văd așteptând. În schimb, un bărbat pe care nu-l mai văzusem niciodată stătea acolo ținând o pancartă pe care scria îngroșat Brianna Fletcher.

Când m-am apropiat de el, mi-am dat seama imediat că era un bărbat din Ogume, la fel ca familia mea. Arăta ca cineva care se bucura de pastele lui—iar postura sa solidă, de buldog, îl făcea greu de ignorat.

"Umm…bună?" am salutat, nesigură cum să abordez acest străin. Ochii i-au țâșnit spre mine și a dat scurt din cap.

"Domnișoara Fletcher?" a întrebat el. Am dat din cap aprobator.

"Mă numesc David. Fratele dumneavoastră este indisponibil astăzi, așa că m-a trimis pe mine să vă iau," a explicat el.

"Ce drăguț. A menționat unde mă duceți? Din câte știu, nu ne putem muta în noul său apartament încă o lună," am spus, privindu-l plină de așteptare.

David, îmbrăcat la patru ace, a băgat pancarta sub braț, mi-a înșfăcat bagajul și a pornit spre o mașină elegantă. Bryce și cu mine fuseserăm mereu apropiați, dar viața ne despărțise ani de zile. Proveneam dintr-un cămin cu probleme—un tată narcisist, abuziv și o mamă slabă, supusă, care îl punea mereu pe el înaintea noastră. Bryce nu suportase asta. La douăzeci de ani, proaspăt ieșit de pe băncile liceului, s-a înrolat în armată. Aveam unsprezece ani atunci, iar anii care au urmat au fost un iad pur. A petrecut trei ani la antrenamente și alți șase în forțele speciale. Timp de opt ani lungi, abia dacă mi-am văzut fratele.

Am plecat de acasă la șaptesprezece ani, într-o evadare disperată care a lăsat cicatrici. Am lucrat pentru o croitoreasă care m-a învățat totul despre cusut și design vestimentar. În copilărie, tatăl meu a cerut perfecțiune în aparență pentru a-și susține imaginea publică, iar eu am găsit libertatea în modă. Părinții mei au refuzat să-mi susțină visul—tatăl meu voia un avocat cu care să se poată lăuda—așa că am luptat pentru o bursă și, prin grația zeiței, am obținut una pentru a studia în Asaba timp de trei ani.

Școala de modă a devenit evadarea mea, atât de părinții mei, cât și de bărbatul cu care am locuit odată în acele prime zile disperate. Libertatea nu a fost ușoară. M-am luptat cu banii și cu toate celelalte. Acum, la douăzeci și opt de ani, încă simt că abia dacă îl cunosc pe Bryce. Nu mai este adolescentul cu probleme care a plecat de acasă; este un veteran de armată experimentat și un om de afaceri de succes, parțial datorită celui mai bun prieten al său, Callan Harold—bărbatul care mi-a bântuit visele cu tot felul de fantezii interzise.

L-am întâlnit pe Callan cu ani în urmă, când el și Bryce s-au înrolat pentru prima dată în armată. Provenea dintr-o familie puternică, și se vedea. Nu-l mai văzusem de un an, dar îmi vizita visele în fiecare noapte. Pe atunci, era cel mai atrăgător bărbat pe care pusesem vreodată ochii—așa că cine știe cum arată acum. E practic o fantomă în viața reală: fără rețele de socializare, fără nicio urmă publică. Nici Bryce nu are. Poate amândoi cred că e pueril.

"Da, domnișoară Fletcher. Am primit instrucțiuni să vă duc la casa domnului Harold pentru moment," a spus David, aducându-mă înapoi la realitate.

Poftim? Casa lui Callan? O, nu. Asta nu e bine.

"Și unde mai exact se află?" am întrebat în timp ce mă instalam pe bancheta din spate a mașinii scumpe.

"Rumuola Villa, în partea de est a orașului Port Harcourt," a răspuns el.

Pe măsură ce ne apropiam, orizontul prindea contur, dezvăluind un turn impresionant din sticlă reflectorizantă albastră, tăiat în unghiuri îndrăznețe. Fiecare clădire nouă pe lângă care treceam era mai uluitoare decât precedenta.

"Au magazine de lux, galerii de artă și parcuri frumoase aici," a adăugat David cu o oarecare indiferență.

"Domnul Harold locuiește într-unul dintre acești zgârie-nori?" M-am aplecat în față între scaunele din față, arătând spre orizontul sclipitor.

El a ridicat un deget bondoc spre o singură clădire. "Aceea e Rumuola Villa. Impresionant, nu-i așa?"

Forma era suprarealistă—pereți-cortină din sticlă ce se înălțau dintr-o bază dreptunghiulară, curbându-se grațios până când structura semăna cu un trifoi cu patru foi. Părea să străpungă chiar și norii.

"Ce fel de afaceri conduce?" am întrebat, căutând detalii despre mereu misteriosul Callan Harold. Ochii întunecați ai lui David au zburat spre oglinda retrovizoare, apoi înapoi la drum.

"Deține multe afaceri diferite," a spus el vag, înainte de a schimba subiectul. "Clădirea are o piscină de cincizeci și cinci de picioare, fără glumă. Am citit într-o revistă."

"Sunteți șoferul domnului Harold?" am încercat din nou.

"Sunt mai degrabă un asistent personal," a spus el dând din umeri.

"Ce ziceți de fratele meu?" am insistat.

"Lucrez și pentru el," a răspuns simplu.

La un semafor, David a pescuit un pliant din consolă și mi l-a întins în spate.

"Uitați, aruncați o privire."

Pentru că eram blocați în trafic, l-am răsfoit. Primul titlu îngroșat scria Penthouse printre nori. Articolul descria luxul Vilei cu o bogăție de detalii amețitoare.

"Pare să fie mult de dus," am murmurat absentă.

"Veți descoperi că domnul Harold este… mult de dus," a spus David criptic. Înainte să pot întreba ce voia să spună, a arătat spre o intrare privată rezervată rezidenților penthouse-urilor.

Garajul arăta obișnuit—până când am observat mașinile dinăuntru. Exotice, strălucitoare, imposibil de scumpe. Am rămas cu gura căscată. Tocmai petrecusem trei ani împărțind o cameră înghesuită cu străini dezordonați, iar acum pășeam într-un alt univers. Copleșită, am simțit cum mă cuprinde un sentiment familiar de inferioritate. Petrecusem prea mulți ani din viața mea simțindu-mă mică.