Alfred este văzut stând în pat, șoptind în somn. Broboane de sudoare i se rostogolesc pe frunte.

"Vă rog, nu-mi răniți mama!! Vă rog, nu-i faceți asta mamei mele, tati, vă rog nu mă lăsați singur", plângea el la 10 ani, văzându-și mama și tata într-o baltă de sânge.

Brusc, deschise ochii, gâfâind greu ca cineva care tocmai a alergat la maraton. Oftă încet și își puse mâinile pe frunte, simțindu-se obosit.

Își luă telefonul și văzu că era miezul nopții, 12:30. Se ridică și intră în baie să facă un duș rece; avea nevoie doar să se calmeze. Ieși din baie și se întinse în pat, încercând să prindă puțin somn, dar pur și simplu nu putea dormi.

De la incidentul care a avut loc acum 15 ani, avea nopți nedormite. În ultimii 15 ani, suferise de insomnie.

Se ridică și ieși din cameră, îndreptându-se spre birou pentru a lucra puțin.

"Șefu'." Auzi o bătaie în ușă. Știa că era Andrew, garda sa de corp și totodată cel mai bun prieten al său.

"Intră", spuse el în timp ce închidea laptopul, iar Andrew intră. Aruncă o privire la ceasul de perete și văzu că era 7:00 dimineața. "E dimineață", gândi el.

"Iar n-ai dormit azi-noapte?" întrebă Andrew, pășind spre el. Alfred dădu din cap și se ridică de pe scaunul pe care stătea. Andrew oftă, știind că Alfred era obosit și nu avea chef de vorbă.

"Ce se întâmplă cu fata, Alfred? E închisă în camera aia de trei zile fără mâncare sau apă. Vrei să moară?" întrebă Andrew, iar Alfred, care era pe punctul de a ieși din cameră, se opri și se întoarse spre el.

"Tot ce vrea e să o facă pe Lisa să plătească pentru tot ce i-a făcut tatăl ei. O va face să plătească pentru tot, o va face să plătească înzecit pentru tot ce i-a făcut tatăl ei, iar cât despre moarte... Nu, are nevoie de ea vie, chiar dacă va muri în viitor, dar nu acum, nu încă. O va face să plătească!" Gândi el, cu tot sistemul plin de furie. Răzbunarea îi curgea prin vene. O va face să sufere.

"Ar trebui să te pregătești! Amândoi participăm la ședința consiliului de administrație astăzi", spuse el și, cu asta, ieși din cameră, simțindu-se mai furios ca niciodată.

"I-am pus o întrebare și mi-a dat un alt răspuns! Ciudat!" Andrew își dădu ochii peste cap și ieși din birou.

"Domnule! Micul dejun este gata", îi spuse o servitoare lui Andrew, iar el dădu din mână, semn că nu-i era foame.

"Dar domnul Alfred? Să-i trimitem mâncarea în cameră?" întrebă servitoarea, iar Andrew pufni disprețuitor.

"Dacă vrei să mori", spuse Andrew și intră în camera sa pentru a se pregăti de ședința consiliului, care începea la ora 10.

*********************

Lisa își deschise ochii încețoșați și descoperi că era încă în camera străină, dar de data aceasta mâinile nu-i mai erau legate. Simțea durere peste tot, corpul o durea îngrozitor. Știa că leșinase, dar nu știa cât timp fusese inconștientă. Se ridică în capul oaselor pe pat și privi în jurul camerei mici, dar bine decorate.

"Oh, Doamne!! Când o să scap de aici?" întrebă ea pe nimeni anume, holbându-se prin cameră și gemând de durere.

Trase nasul, amintindu-și tot ce se întâmplase. Cum fusese ucisă mama ei de către unchiul ei și cum fusese luată de acolo. Și apoi străinul, răpitorul ei, sclava lui sexuală, proprietatea lui, așa o numise. Doar gândul la asta îi trimitea fiori pe șira spinării.

Era aici de ceva timp. Nu-și mai văzuse răpitorul de trei zile, de când venise la ea, privindu-o cu cei mai reci ochi pe care îi văzuse vreodată, atingându-i coapsele și lovind-o. Sclava lui sexuală, așa o numise.

Un fior rece îi străbătu membrele. Văzuse o ură mai crudă ca niciodată în ochii cuiva.

Alfred o ura atât de mult.

Putea să o vadă, putea să o simtă, putea să o perceapă, dar ceea ce nu putea pricepe era motivul pentru care o ura.

Brusc, își puse mâinile pe frunte, gemând de durere. Capul o durea ca naiba. Se ridică din pat, privind în jur, și zări o ușă care ducea la o baie; intră înăuntru să se spele.

Imediat ce ieși din baie, întâlni o servitoare care făcea curat în cameră.

"Ah!" țipă servitoarea speriată când o văzu.

"Tu--" Se opri, holbându-se la Lisa. "Ea e fata pe care domnul Andrew a adus-o acum trei zile", gândi servitoarea.

"M-ai speriat", spuse servitoarea și îi aruncă o privire ucigătoare. Murmură și plecă capul: "Îmi pare rău."

"Hmph. Mă întreb de ce a adus-o domnul Andrew și e frumoasă. Stai puțin, ce e semnul ăla pe fața și pe corpul ei? A fost bătută azi-noapte?" gândi servitoarea, uitându-se ciudat la Lisa, făcând-o pe aceasta să se simtă inconfortabil.

"Te rog, unde pot găsi haine să mă îmbrac?" întrebă ea servitoarea, simțindu-se stânjenită.

"Caută în dulap", spuse servitoarea și ieși din cameră.

"Stai!" zise Lisa, dar ea ieșise deja. Oftă și se îndreptă spre dulap, deschizându-l. Erau diverse haine în el, haine de femeie. "Mă întreb a cui e camera asta?" gândi ea, în timp ce lua o rochie roșie și o îmbrăca.

Se îndepărtă de dulap și se așeză obosită pe pat, izbucnind brusc în plâns. "Aș vrea ca mama să fie aici", gândi ea ștergându-și lacrimile și, dintr-odată, îi veni un gând. Trebuia să evadeze de aici. Dacă nu fuge, o să moară.

Se ridică din pat, merse spre ușă și o deschise. Ieși din cameră, închise ușa și începu să meargă în vârful picioarelor spre scări, dar o servitoare o văzu și țipă imediat, făcând-o să încremenească.

"Ce încerci să faci? Încerci să evadezi?" urlă servitoarea, iar ea îngheță pe loc. Lisa se uită la servitoare încercând să o implore. Era deja pe punctul de a plânge.

"Eu... eu..." se bâlbâi ea.

"Hmmm", fredonă servitoarea, merse spre ea și pufni disprețuitor, apoi îi aplică brusc o palmă peste obrazul stâng, făcând-o pe Lisa să se clatine și să cadă la pământ.

"Te rog, eu... eu..." izbucni ea în plâns, iar servitoarea izbucni în râs. Lisa se simțea atât de slabă. Asta nu era ea. Nu putea nici măcar să lupte și să vorbească în apărarea ei. Tristețea o cuprinse.

"Nenorocită slabă", spuse servitoarea și plecă de lângă ea, coborând scările pentru a-i da un telefon lui Alfred. Alfred răspunse imediat apelului.

"Bună ziua, domnule", spuse servitoarea.

"Ce vrei?" întrebă Alfred, care știa deja cine vorbește, cu vocea sa de gheață.

"Fata pe care a adus-o domnul Andrew a încercat să evadeze, dar am prins-o", spuse ea, iar Alfred închise apelul imediat.

"Poftim?? A închis fără să-mi spună un cuvânt?" murmură tristă servitoarea, al cărei nume era Ria.

Lucra pentru Alfred de un an ca servitoare, dar Alfred nici măcar nu o observase, indiferent cât de mult încercase să se facă remarcată de el, iar apoi, cu doar câteva zile în urmă, aduseseră o străină în casă, iar asta o înfuria.

Lăsă telefonul pe masă și tocmai se pregătea să urce scările când auzi ușa deschizându-se cu toată forța. Era Alfred.

Un fior îi străbătu șira spinării Riei imediat ce văzu expresia de pe fața lui. Era cu adevărat furios.

"Asta nu o să se termine bine", gândi Ria în timp ce Alfred urca scările spre camera Lisei.