Chiar și cu spatele la el, Stella îi putea simți privirea tăioasă asupra ei.

După ce avu câteva spasme de vomă, realiză și ea ceva.

Menstruația ei... îi întârziase câteva zile luna aceasta.

După ce acest gând fu plantat, din el crescură treptat lujeri care îi învăluiră inima.

Cum ar arăta copilul ei cu Weston... ?

— Stella, strigă o voce bărbătească profundă, sunând impunător și părând să o sondeze.

Stella se cutremură înainte de a se trezi din visare.

El avea de gând să divorțeze de ea, iar Guinevere era și ea însărcinată cu copilul lui.

Deci nu conta chiar dacă ea era însărcinată cu copilul lui. Avea chiar sentimentul că el ar fi pus-o să avorteze fără nicio ezitare...

Nu îndrăznea să se întoarcă, temându-se să întâlnească ochii bărbatului.

Weston păru nerăbdător și făcu un pas înainte, apăsător.

— Ce s-a întâmplat?

Stella râse amar în sinea ei. Când se întoarse, avea o expresie nonșalantă.

— Oh, cred că am răcit aseară, așa că mă simt rău la stomac...

Urmă un moment de tăcere după ce spuse asta.

Cuvintele ei păreau o reamintire și, involuntar, își amintiră de noaptea trecută.

Amândoi știau cât de pasional fusese Weston aseară.

Dar a doua zi adusese vorba de divorț.

Din moment ce se hotărâse să divorțeze, de ce o mai...

Expresia bărbatului se întunecă și mai mult. Ochii săi profunzi îi studiară fața, iar maxilarul i se încordă pe măsură ce atmosfera din jurul lor devenea cumva mai tensionată.

După un moment, își masă tâmplele și spuse:

— Semnează repede. Voi suporta cheltuielile medicale ale lui Roger drept compensație.

Privirea Stellei tremură. Era pe punctul de a spune ceva din reflex.

Dar când privi expresia lui distantă și rece ca gheața, dădu doar obedient din cap și spuse:

— Bine.

Poate că Weston fu mulțumit de răspunsul ei, căci expresia i se îmblânzi.

— Fii cuminte.

Genele Stellei tremurară și își înfipse unghiile în palme. Durerea o ajută să suporte senzația de furnicături din nas și reuși să rostească gâtuit cuvântul:

— Bine.

...

În salon, Roger ezita să vorbească văzând-o pe Stella atât de tulburată.

Odată ce timpul expiră, Stella se uită la telefon și se ridică.

— Plec acum, Roger. O să vin să te vizitez mâine.

Trebuia să meargă acasă și să împacheteze. Weston îi dăduse ceva timp să se mute, dar nu menționase cât.

Și înainte de asta... avea ceva de clarificat.

Roger dădu din cap.

— Ai grijă de tine, surioară.

— Bine.

Roger își strânse buzele la vederea siluetei abătute a surorii sale, iar o sclipire întunecată îi trecu prin ochi.

...

La o farmacie...

— Bună ziua, domnișoară, vă pot ajuta cu ceva?

— E în regulă. Mă voi uita singură...

Stella alese testul de sarcină pe care îl dorea de pe raftul plin și se grăbi să plece din farmacie cu achiziția.

După ce ea plecă, un bărbat cu o șapcă neagră de baseball intră în farmacie.

După ce confirmă ce tocmai cumpărase Stella, spuse respectuos la telefon:

— Domnule Ford... Domnișoara Sealey tocmai a cumpărat un test de sarcină...

...

Aerul din salonul VIP era tăcut.

După ce îl văzu pe Weston închizând telefonul, Guinevere se duse la el și îl îmbrățișă din spate.

— Weston, cine a fost femeia aceea adineauri?

De fapt, își putea da seama că ceva nu era în regulă, dar nu îi demască în speranța că Weston îi va explica.

Se gândise mult. Pentru un bărbat ca Weston, se putea apropia de el doar fiind proactivă.

Dacă îl ignora, el avea să fie doar mult mai indiferent.

În comparație cu o reținere și o mândrie nesemnificative, Guinevere îl prefera pe Weston.