Benjamin a sunat la ușă după ce a terminat convorbirea.

Kathleen stătea înăuntru când ușa s-a deschis.

Tocmai terminase dușul, iar fața îi era încă palidă.

— Am cumpărat niște pizza. Benjamin nu a știut cum să reacționeze când a văzut expresia lui Kathleen.

Se simțeau stânjeniți întâlnindu-se, pentru că trecuseră prin aceeași traumă.

— Mulțumesc. Kathleen a făcut un pas înapoi și i-a permis lui Benjamin să intre.

Benjamin s-a îndreptat spre masă și a pus jos pizza pe care o avea în mână.

— E încă fierbinte. Mănâncă.

— Gemma a plecat în tura de noapte. Kathleen și-a strâns buzele. Nu mă așteptam să devină asistentă. E uimitoare.

Benjamin a înghețat o clipă.

— Nu e nimic uimitor în asta. Sunt multe asistente acolo care sunt mai bune decât ea.

Kathleen a clătinat din cap.

— E cu adevărat uimitoare, mai ales după acea problemă.

— Ți-a fost bine? a întrebat Benjamin cu o voce răgușită.

— Da. Kathleen s-a așezat.

Benjamin a scos un pachet de țigări din buzunar.

Kathleen a ezitat înainte să spună:

— Benjamin, poți să nu fumezi în casă?

— Îmi pare rău. Benjamin s-a simțit stânjenit. Făcuse asta pentru că era prea nervos.

Kathleen a mâncat pizza încet.

— Mulțumesc că m-ai salvat.

— Nu mai ieși afară atât de târziu data viitoare. Pe Benjamin îl durea inima pentru ea. Chiar dacă ai o urgență, găsește pe cineva să te însoțească. Nu ieși singură noaptea.

— Bine. Kathleen a dat din cap.

— Am sunat un bărbat pe nume Tyson, dar nu i-am spus că ești aici. Am vrut să te întreb pe tine mai întâi. Benjamin s-a uitat la ea. Să-i spun să vină aici?

Kathleen a clătinat din cap.

— E în regulă. E lumină afară. Pot merge acasă singură.

— Bine. Benjamin a dat din cap în timp ce o măsura pe Kathleen din priviri.

Avea multe de spus, dar s-a abținut.

Cine sunt eu să mă amestec în treburile ei acum? E căsătorită, iar bărbatul pe nume Tyson nu e soțul ei. E căsnicia ei atât de dureroasă? De asta a...

Cioc! Cioc!

Brusc, cineva a bătut la ușă.

Kathleen și Benjamin au schimbat priviri.

— E Gemma? Kathleen a fost șocată.

— Nu scapă până la prânz, a spus Benjamin în timp ce se ducea să deschidă ușa.

A deschis ușa și a văzut un bărbat frumos, cu aspect elegant, în haina lui lungă și neagră. Părea neprietenos, judecând după înfățișare.

Benjamin și-a amintit că-l mai văzuse pe acest bărbat frumos.

E Samuel Macari, CEO-ul Grupului Macari și capul familiei Macari. Este, de asemenea, nepotul Bătrânei Doamne Macari și soțul lui Kathleen.

— Benjamin, cine e? Kathleen s-a apropiat de ușă.

A încremenit când l-a văzut pe Samuel.

A venit destul de repede.

Kathleen știa că va fi o chestiune de timp ca Samuel să o găsească odată ce cineva îl contactase pe Tyson.

Samuel și-a îngustat ochii și a privit-o rece pe Kathleen.

Kathleen purta un hanorac roz cu un personaj de desene animate imprimat pe el și o pereche de pantaloni de trening gri. Părul îi era prins într-un coc, ceea ce o făcea să pară drăguță și proaspătă.

Încă arată ca o studentă de optsprezece ani, deși are deja douăzeci și trei. Arată atât de proaspătă și fermecătoare.

Instantaneu, furia a clocotit în Samuel.

Cum îndrăznește să stea în casa unui străin? Nu știe cât de periculoasă este lumea?

— Vino cu mine! Vocea lui Samuel era profundă și rece.

— Cum ai găsit locul ăsta? Nu existau emoții în vocea lui Kathleen. Puteai să-l trimiți doar pe Tyson să mă ia. De ce ai venit?

Kathleen știa că era un nimeni în inima lui Samuel.

Nu se aștepta ca lui să-i pese de ea, nici măcar un pic.

Lui Samuel nu i-a plăcut felul în care se uita Kathleen la el, precum și felul în care îi vorbea.

S-a îndreptat spre Kathleen cu o expresie întunecată.

Kathleen a fost atât de îngrozită încât a făcut un pas înapoi și s-a lovit de masa din spatele ei.

— Ai grijă! Benjamin era îngrijorat.

Samuel a prins-o pe Kathleen de încheietură, a tras-o în brațele lui și a spus cu o voce joasă:

— Kathleen, e doar un ofițer de poliție. Nu e un adversar dificil pentru mine. Ești sigură că vrei să te cerți cu mine aici?

Kathleen a încremenit.

Samuel o amenința din nou. Știa că are o inimă moale.

Știa cum să-i folosească slăbiciunea în avantajul său și să o amenințe cu cineva de care se putea folosi.

— Merg cu tine, a spus Kathleen lăsând capul în jos.

Kathleen îi era recunoscătoare lui Benjamin că o ajutase. Nu putea suporta să-i facă probleme din nou.

Gemma îl avea doar pe Benjamin, iar Kathleen nu voia să-i implice pe frați.

Benjamin o privea pe Kathleen cu îngrijorare.

— Kathleen, dacă nu vrei să te întorci...

— Mă întorc. Kathleen nu s-a uitat la Benjamin, deoarece acesta fusese sensibil de când era mic și putea observa rapid schimbarea emoțională a oamenilor din jurul lui.

— Mulțumesc că ai salvat-o, domnule Young. Vei fi recompensat după asta.

— E în regulă. Nu am salvat-o pentru recompense, a refuzat Benjamin.

— Hmph. Domnule Young, ești orfan, iar familia ta biologică nu te acceptă. Dacă vei deveni bogat într-o zi, te vor trata diferit. Așa că păstreaz-o. Samuel părea cu adevărat arogant.

— Samuel, ajunge. Kathleen era furioasă.

Cine se crede? Cum a putut să-l umilească pe Benjamin în halul ăsta?

Samuel se uita fix la femeia care era cu câțiva centimetri mai scundă decât el. E prima dată când face o scenă din cauza unui străin.

Cu cât se purta ea mai mult așa, cu atât Samuel se înfuria mai tare.

Ce legătură are ea cu omul ăsta? De ce îl apără?

Kathleen credea că Samuel era nemilos. Mai mult, o lăsase pe străzi și aproape i se întâmplase ceva rău.

Kathleen și-a strâns buzele și a ieșit direct afară, fără să privească înapoi.

Expresia lui Samuel a căzut. De ce se comportă așa?

S-a dus după ea și au ajuns la mașină.

— Kathleen, cum îndrăznești să ai atitudinea asta față de mine din cauza unui bărbat oarecare? O privire vicioasă a apărut pe chipul frumos al lui Samuel.

— Nu am atitudinea asta din cauza unui bărbat. Samuel, știi ce mi s-ar fi întâmplat dacă nu era Benjamin? Ochii lui Kathleen s-au înroșit.

Lacrimile o făceau să pară demnă de milă și mai puțin letală.

— Aproape am fost luată cu forța! Știi ce înseamnă asta? Kathleen tremura. Dacă ai fi fost om, nu m-ai fi lăsat pe mine, o femeie, singură pe străzi doar ca să te poți întâlni cu amanta ta. Știi prin ce treceam eu când tu flirtai și te giugiuleai cu amanta?

Samuel s-a panicat.

— Nu am vrut asta.

— Nu ai vrut? Lacrimile lui Kathleen au început să-i curgă șiroaie pe obraji. Ți-am amintit, și totuși nu ți-a păsat de siguranța mea. Chiar dacă aș muri, nu ai clipi nici măcar o dată.

— Eu... Samuel știa că greșise.

Nu se așteptase ca ea să fie în pericol în cinci minute.

Sufocându-se de plâns, ea a continuat:

— Samuel, ție nu ți-a păsat niciodată de mine. Nici măcar nu ai încercat vreodată să mă cunoști.

Samuel a rămas tăcut.

— Samuel, mie nu-mi place să mănânc crabi. Știi de ce au început să-mi placă? Pentru că tu îmi curățai carnea de pe ei.

Samuel a întins mâna, vrând să o îmbrățișeze.

Îi rupea inima să o vadă pe Kathleen plângând.

Kathleen i-a împins mâinile.

— Nu mă atinge! Ai atins-o pe Nicolette cu mâinile astea, așa că nu mă atinge!

Samuel a rămas uimit, iar privirea i s-a întunecat.

— Samuel, nu e vorba că nu vreau să divorțez de tine. Bunica nu se simte bine și mi-e teamă că nu poate suporta vestea. Kathleen și-a șters lacrimile. Putem să divorțăm și să ascundem vestea de Bunica până când va fi momentul potrivit. Să mergem mâine la Starea Civilă să semnăm actele.