~ Violet ~

"Deci, ce caută o fată ca tine într-un loc ca acesta?" spuse Damon cu acea voce profundă și răgușită.

"O fată ca mine?" întrebă ea la rândul ei.

"Frumoasă, deșteaptă și... clar lipsită de experiență."

Violet își îngustă ochii și îi aruncă o privire ca și cum ar fi fost jignită.

"Spre informarea ta, sunt foarte calificată pentru acest job. Lucrez aici de..."

"Nu vorbeam despre job", o întrerupse Damon. Ochii lui căprui, profunzi, îi străpunseră pe ai ei.

"A-atunci despre ce vorbești?"

"Am văzut felul în care te uiți la mine și apoi îți ferești privirea", ochii lui se mutară rapid spre buzele ei și apoi înapoi la ochi. "De ce? Nu faci față la puțină tensiune?"

Ea scoase un mic suspin, nesigură ce să spună. Damon doar zâmbi și se aplecă mai aproape. Ambele sale mâini erau sus pe perete, blocându-i trupul micuț. Ea își ridică privirea spre el, iar Damon putu vedea teama afișată în ochii ei. Se foia, iar asta făcea sângele lui Damon să clocotească. Se bucura din plin de acest moment.

Damon își linse buzele, iar privirea îi deveni întunecată și grea. Ea înghiți în sec și își întoarse fața într-o parte în timp ce gura lui ateriza pe pielea gâtului ei. Îi inspiră parfumul și scoase un oftat de apreciere. Acest lucru făcu ca ceva din stomacul lui Violet să se strângă într-un nod, și nu știa ce anume era acel sentiment.

"D-Damon..." respiră ea.

"Țipă dacă simți nevoia", murmură el pe pielea ei. "Și dacă ai nevoie să mă opresc, spune doar un cuvânt."

Să țip dacă simt nevoia...?

Fără să mai piardă o secundă, gura lui Damon se conectă cu locul acela sensibil de pe gâtul ei. O sărută și îi supse pielea cu putere, de parcă ar fi vrut să o mănânce de vie. Mâinile ei se ridicară să-l împingă, dar Damon i le prinse și i le țintui deasupra capului.

Damon elimină distanța dintre trupurile lor și o putu simți cum se zvârcolea lipită de el. Se zbătea și se mișca brusc, fiind clar lipsită de experiență în a-și controla propriul corp. Damon presără săruturi pe tot gâtul și pe maxilarul ei, oprindu-se chiar înainte ca buzele lor să se poată atinge.

"Spune-mi, ce îți dorești?" șopti el gâfâind.

"Nu vreau... să te oprești."

Violet nu știa cum de putuseră ieși aceste cuvinte de pe buzele ei, dar asta se întâmplase. Nu avusese niciodată un iubit și nu mai experimentase așa ceva cu un băiat înainte. Totul părea străin și nou, și simțea nevoia să experimenteze mai mult.

"Ești sigură de asta?" murmură Damon spre buzele ei.

"D-da."

El schiță un alt rânjet, acel rânjet diavolesc de sexy, și apoi elimină distanța dintre buzele lor. Respirația lui Violet se tăie când buzele lor se conectară, iar buzele lui le convingeau pe ale ei să se supună. În cele din urmă, ea închise ochii și lăsă senzația să preia controlul. Mâinile îi erau încă țintuite deasupra capului, iar pielea îi ardea de o dorință pe care nu o înțelegea.

"Nu ai mai făcut asta niciodată, nu-i așa?" spuse Damon printre săruturi.

Violet nu putu decât să înghită în sec. Era prea jenant să recunoască faptul că era o fată de optsprezece ani care nu sărutase niciodată un băiat în viața ei. Damon se retrase ușor și își înclină capul într-o parte.

"Stai, nu-mi spune", făcu o pauză scurtă înainte de a zice: "Ești virgină?"

* RING! * RING! * RING! *

Ceasul deșteptător sună incessant și o trezi pe Violet instantaneu. Ochii i se deschiseră brusc, iar tavanul dormitorului ei fu primul lucru pe care îl văzu. Scoase un oftat adânc înainte de a opri alarma. A fost doar un vis, își spuse ea.

Coborând din pat, Violet își luă hainele și era pe punctul de a se îndrepta spre baie când observă cutia mare și albă care stătea pe biroul ei. Trecuse o săptămână de când fusese livrată la ea acasă, iar trandafirii purpurii din ea începeau să se usuce, dar erau încă prea frumoși pentru a fi aruncați. Violet privi trandafirii încă o secundă înainte de a clătina din cap și de a merge la baie.

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Astăzi era o zi ca oricare alta pentru Violet. Se trezise la cinci dimineața, făcuse un duș, luase micul dejun și mersese la tura ei de la cafenea. Visul de azi-noapte fusese ceva ieșit din comun, dar în afară de asta, ziua ei începuse normal și grozav. Cafeneaua era mereu plină de oameni dimineața, dar până după-amiază, activitatea se domolea. Violet își terminase toate sarcinile secundare și nu era niciun client la orizont, așa că începu să se uite pe telefon. Ceva intrigant îi atrase atenția, deoarece avea o notificare de mesaj de la Jesse.

Jesse Miller: Hei Vi, sunt Jesse.

Jesse Miller: Ești liberă diseară pentru cină?

Violet nu putu opri zâmbetul care i se forma pe față. Trecuse o săptămână de când Jesse o condusese acasă de la secția de poliție și începuse să uite cu totul de chestia asta cu cina. Nu crezuse că Jesse vorbea serios când o invitase în oraș, dar se pare că da. Violet se gândi o clipă, cu degetele planând deasupra tastaturii, căutând ceva inteligent de răspuns.

*

*

*

- - - - - Va urma - - - - -