Cei doi au fost ciudat și enervant de drăguți toată ziua. Au mers până acolo încât i-au certat pe Cindy și gorilele ei în dimineața asta și au roit în jurul nostru tot restul zilei, până când a venit timpul să plecăm spre Red Moon, unde chiar au încercat să ni se alăture, dar am reușit să fiu suficient de fermă încât să mă lase în pace. Îi dădusem mesaj Aleishei și îi spusesem să ne întâlnim într-un loc diferit astăzi. În drumul meu prin oraș, ieri, observasem un perete muntos uimitor pe teritoriul lor și eram hotărâtă, pe loc, că îl vom escalada. Aleisha a fost adusă de perechea ei, Tommy, iar odată ce s-a asigurat că vom fi bine, el a plecat.

— Deci, ce învățăm astăzi? Te rog spune-mi că e ceva legat de chestiile alea șmechere cu cuțite.

— Nu, fetițo, azi escaladăm asta. Arăt cu degetul în spatele meu, spre muntele abrupt al naibii.

Aleisha râde, tare, îndoindu-se de mijloc și sprijinindu-se pe genunchi. Își șterge o lacrimă rătăcită și se oprește când îmi vede fața mortal de serioasă.

— Glumești, nu?

— Deloc. O să fie distractiv!

— Asta e ideea ta de... distracție? Cum mă învață asta ceva? Când o să trebuiască să escaladez un munte ca să salvez viața cuiva?

Ridic din umeri. — E vorba despre anduranță în forma ta umană. Nu vei putea întotdeauna să te transformi; trebuie să tonifici forma asta la fel de mult ca pe cea a lupului tău.

— Ughhhhhh. Bine, dar mergem la milkshake-uri după asta, da?

— Cum zici tu. Haide.

Urcușul nu e oribil, cel puțin nu pentru mine. Aleisha însă, chiar și cu lupul ei, transpiră abundent.

— Știi, te-ai gândi că, fiind fiica unui alpha, te-ar fi antrenat puțin mai bine de atât. O tachinez jucăuș ca să o încurajez să parcurgă ultimii câțiva metri până în vârf.

— M-a antrenat, nu m-a torturat!

— Haide, priveliștea e grozavă aici sus, o să pierzi apusul!

Îi mai dă bătaie puțin și o prind de mână când ajunge suficient de aproape ca să o trag sus.

— Wow.

— Drăguț, nu-i așa? Îi pasez o sticlă cu apă și ne așezăm pe marginea muntelui.

— Hei, cum de motocicleta ta e deja în vârf?

— Am parcat aici sus și am coborât să te întâlnesc, ca încălzire.

— Asta e o încălzire ridicolă.

— Hmm, poate.

— Și ai adus o a doua cască? Rânjește ea.

— Da. M-am gândit că poate vrei să faci o plimbare?

Chițăie și mă plachează în iarba pe care stăm deja. Mă scutură de umeri ca o nebună. — Oh, doamne, DA, DA, DA! Frații mei nu m-ar lăsa NICIODATĂ pe o motocicletă!

— Oh... ăă... poate nu e o idee bună atunci?

— Pffft! Asta e cea mai bună idee! Du-mă spre apus, iubito!

Râd de entuziasmul ei și mă ridic să iau casca de rezervă.

— Vino aici, să ți-o pun pe cap atunci. Nu am echipament de piele de rezervă, totuși, dar nu e ca și cum plănuiesc să te las să cazi oricum.

Odată ce i-am potrivit casca, iau pantalonii de piele pe care îi dădusem jos mai devreme și îi trag pe mine, schimbându-mi pantalonii de trening cu cizmele și punându-i geaca Aleishei, just in case. Încalec motocicleta și întind mâna ca ea să poată urca.

— Avem microfoane în căști, așa că poți să-mi spui dacă vrei să încetinesc sau să opresc. Înclină-te când mă înclin eu, ține-te de mine și, când frânez, pune mâna aici pe rezervor ca să te stabilizezi și să nu aluneci peste mine. Ai înțeles?

— Da! Țopăie pe șa și își încolăcește brațele în jurul meu. Motocicleta pornește cu un huruit jos și o aud chițăind puțin prin microfon.

O plimb prin oraș câteva ture și apoi îmi indică direcția unui local unde ne oprim pentru milkshake-uri. Ne așezăm afară, la o măsuță drăguță de picnic într-o parte, unde ne sorbim băuturile.

— Hei, nu ar trebui să fii înapoi la haita ta acum, pentru cină? mă întreabă Aleisha.

— Nu, nu în seara asta, Jenny mi-a dat liber. Tu trebuie să te întorci curând?

Ea scoate un oftat lung. — Probabil. Perechea mea și frații mei vor trimite, cel mai probabil, o armată. Râd și dau gata restul milkshake-ului înainte să-l arunc la coș.

— Bine atunci, să ducem prințesa acasă.

**Xavier**

Nu am avut absolut niciun noroc în găsirea perechii noastre, în ciuda faptului că am căutat toată noaptea trecută și din nou azi. Băieții deveneau iar neliniștiți și lipsiți de speranță, așa că ce au făcut? Au decis să se îngroape în pizde. İdioți nenorociți. Măcar Haiden se deșteptase pe jumătate. De când i-a prins mirosul ieri, a decis să termine cu toate rahaturile cu lupoaicele și să ne aștepte din nou perechea. Dar Noah și Levi? İdioți nenorociți. De când mama și tata s-au mutat din casa haitei, cu mult timp în urmă, în propria lor casă privată, cina a rămas în grija noastră pentru organizare și pregătire. Evident, am desemnat câțiva omega să se ocupe de asta. De obicei luăm masa în sala noastră privată, în timp ce restul haitei care locuiește aici rămâne în sala de mese de la primul etaj. Așa că imaginați-vă surpriza mea când intru în sala noastră de mese și o găsesc goală. Mâncarea aștepta pe masă, fără nimeni prezent. Știu unde sunt doi dintre frații mei, dar Haiden, Tommy și sora mea Aleisha? Unde naiba sunt? Îi trimit un mesaj mental lui Haiden.

„Hei, unde ești?”

„Jos, la bar.”

Îmi dau ochii peste cap. Desigur, se îmbată. Înecându-și amarul.

Îl contactez pe Tommy următorul.

„Unde ești tu și sora mea?”

„Sunt afară, în față, aștept să ajungă acasă de la antrenament.”

„Nu trebuia să se termine acum vreo jumătate de oră?”

„Ba da, mi-a transmis mental că se opresc pentru milkshake-uri. Ar trebui să fie acasă curând, totuși.”

Mă încrunt la auzul acestor vorbe. Sora mea știe ce simt despre faptul că pleacă aiurea singură. Cu siguranță nu mănânc singur, așa că cobor să aștept cu Tommy ca să-i fac o morală. Se aude huruitul distinct al unei motociclete, iar Tommy și cu mine ne aruncăm o privire complice.

— E pe o motocicletă? întreb eu.

— Ar face bine să nu fie, drăcie. mârâie Tommy.

**Această operă, Goddess of the Underworld de Sheridan Hartin, este o proprietate intelectuală exclusivă contractată legal cu NovelSnack. Orice reproducere, distribuție sau încărcare în afara NovelFlow, AnyStories, NovelaGo și Readink este neautorizată și constituie o încălcare a drepturilor de autor.**