Mergeau cu mașina de ceva vreme, iar Cat își dorea să iasă din autoturism. Faptul că se afla atât de aproape de Trey, fiind dureros de conștientă de prezența lui, îi tulbura simțurile. Ca să nu mai vorbim de apa lui de colonie, care umplea mașina până în punctul în care simțea că înoată în ea. Mirosul nu era neplăcut; era liniștitor, iar ea se trezi relaxându-se tot mai mult, ceea ce nu era un lucru bun. Zări un semn de ieșire în față, lângă Truckee, care indica locuri de cazare, așa că se îndreptă într-acolo.

— Ce faci? întrebă Trey neliniștit, în timp ce ea cobora pe rampa de ieșire.

— Se presupune că trebuie să mă ții ascunsă într-un hotel, nu? Așa că hai să ne cazăm. Trebuie să-mi limpezesc mintea.

Primul hotel pe care îl văzură arăta drăguț, dar la recepție ar fi cerut acte de identitate. Cat nu avea niciunul, așa că trecu la următorul, intrând în parcare. Hotelul era perfect. Părea genul de unitate care acceptă plata în numerar, un loc ideal pentru a te ascunde.

— De ce ai ales hotelul ăsta? Celălalt părea mai curat, spuse Trey surprins, privind în jur.

— Aici va fi mai ușor să ne ascundem. Camerele sunt împrăștiate în mai multe corpuri de clădire, așa că, dacă luăm una în spate, mașina mea nu se va vedea de la drum. Ușile dau direct afară, nu într-un hol sau spre un lift, ceea ce ne oferă o cale de scăpare mai ușoară, la nevoie. În plus, nu vor cere buletinul și nu le va păsa cine se cazează. Preferai locul mai curat?

Cat se uită la Trey, iar el o privea uluit.

— E în regulă. Doar că m-ai luat prin surprindere. Majoritatea oamenilor nu gândesc așa cum o faci tu.

— Nu e prima dată când fug de un monstru, spuse Cat încet.

Își privi mâinile, simțindu-se vulnerabilă. Detesta sentimentul acesta. Îi permitea cuiva să se strecoare înăuntru și să o rănească.

— Am produse de curățenie la mine, așa că o să fac camera suportabilă.

Cat privi spre Trey și îi întâlni ochii de culoarea alunei. Nu-și putea desprinde privirea. În timp ce el se uita la ea, tot restul lumii părea să se estompeze.

— Îți văd teama din privire, în ciuda măștii de curaj pe care o afișezi. Te voi ține în siguranță, dacă mă lași, spuse Trey cu blândețe.

Cat continuă să-i susțină privirea, căutând orice urmă de minciună ascunsă. Nu văzu nimic altceva decât bunătate și hotărâre. Știa că nu putea recunoaște cât de îngrozită era la gândul de a fi singură cu el. De asemenea, nu-i putea spune că începea să aibă încredere în el. Să arate orice emoție era prea riscant.

— Nu e nimic personal, dar nu am încredere în nimeni. Cât timp suntem împreună, lucrăm ca o echipă, așa că trebuie să fii sincer cu mine. Tu cunoști munca de poliție, dar eu îl cunosc pe Leo. Faptul că sunt încă aici și nu am fugit ar trebui să-ți spună ceva, dacă ai vorbit cu detectivul Cummings.

Trey îi zâmbi și dădu din cap aprobator.

— Pot să iau eu camera.

Ea îl opri înainte ca el să mai poată spune altceva.

— Nu, trebuie să merg eu. Sunt mai greu de recunoscut, și dacă recepționerul e o femeie, nu avem nevoie să se topească după tine așa cum făceau asistentele din spital.

Cat îl văzu clătinând din cap în timp ce ea sărea din mașină. Se duse la portbagaj să ia rucsacul pe care îl ascunsese acolo. Avea bani lichizi, un card de credit de rezervă, haine și alte lucruri esențiale. Cat luă o parte din bani și se îndreptă spre birou.

Recepționerul era un bărbat mai în vârstă, supraponderal, cu părul negru, rar și unsuros. Era chiar mai puțin interesat decât ar fi putut spera Cat. Nu și-a ridicat privirea din ziarul pe care îl citea pe tot parcursul interacțiunii. Ea plăti pentru o noapte. Ora de eliberare a camerei era unsprezece dimineața, a doua zi. Era abia puțin trecut de ora cinci, așa că aveau la dispoziție peste douăzeci și patru de ore pentru a decide dacă aveau nevoie de cameră mai mult timp.

Cat reuși să obțină camera cea mai îndepărtată de drum. După cum arătau lucrurile, oricum erau singurii oaspeți ai hotelului. Ieși afară, sări în mașină și îi conduse până la cameră.

— Cum ai plătit camera? Ți-ai lăsat poșeta la spital.

— Aveam un rucsac ascuns în portbagaj, cu bani, un card de rezervă și alte câteva lucruri. Îmi place să fiu pregătită pentru necunoscut, răspunse ea încet.

— Ne-am cunoscut abia recent, în circumstanțe extreme, dar pot să-mi dau seama deja cât ești de puternică.

Cat continuă să privească în altă parte. Avea multă experiență în a se asigura că pare mereu puternică în fața altora, chiar și atunci când se simțea ca fetița speriată din trecut.

— Trebuie să fiu puternică. Am învățat demult că nu mă pot baza pe nimeni altcineva decât pe mine însămi.

Cat vorbea încă în șoaptă, așa că nu era sigură dacă el o auzise.

— Nu te voi dezamăgi. Dacă mă lași, te voi proteja.

Nu mai suporta apropierea fizică din mașină. Îi juca feste minții.

— Sunt dispusă să fac asta pentru moment, dar am nevoie de un duș și de puțin somn ca să pot gândi limpede. Îmi imaginez că ești obosit după ce ai avut o reacție alergică și ai fost internat. Nu trebuia să mergi până la asemenea extreme. Dacă veneai la secție și-mi spuneai adevărul, aș fi plecat cu tine.

Înainte ca el să poată răspunde, Cat coborî din mașină, își luă rucsacul și șervețelele dezinfectante din portbagaj și se îndreptă spre cameră. În timp ce descuia ușa, îl simțea pe Trey stând în spatele ei. Una era să se simtă curajoasă în timp ce conducea, dar acum, că urmau să fie într-o cameră de hotel împreună, o parte din neliniștea ei revenise.

Cat nu mai stătuse niciodată singură cu nimeni, dar simțea cu certitudine că el nu o va răni. Rămase nemișcată în fața ușii, împietrită, în timp ce o mulțime de gânduri îi treceau prin minte. Nu știa de ce, dar simțea că totul în viața ei se va schimba în momentul în care va trece pragul acelei uși. Nu era sigură dacă va fi în bine sau în rău.

— Nu vreau să faci nimic de care nu ești sigură, dar te rog să mă crezi când spun că nu-ți voi face rău.

Lui Cat i se păru că el îi citise exact gândurile. Își ridică privirea spre ochii lui, apoi se întoarse repede spre ușă, înainte de a se răzgândi.

— Nu aș face niciodată ceva ce nu mi-aș dori să fac. Am încredere că nu mă vei răni. De aceea sunt încă aici.

Cat continua să-și repete că trebuie să rămână calmă pentru a ține panica la distanță.

Împinse ușa și aprinse lumina de la întrerupătorul de la intrare. Camera era la fel de groaznică pe cât își închipuise, dar măcar era pregătită. Era un singur pat, ceea ce o îngrijora pe Cat, dar își spuse că nu-i păsa, atâta timp cât Trey rămânea pe partea lui.

Mai exista o masă mică cu două scaune murdare și desperecheate, o noptieră și o comodă mică pe care stătea un televizor vechi. Schema de culori părea să fie compusă din diferite nuanțe de maro. Baia era acceptabilă, nu prea murdară, dar tot avea de gând să șteargă totul. Nu putea face nimic în privința covorului maro, tocit și murdar, dar măcar baia avea gresie pe jos.

— O să fac puțin curat și apoi cred că ar trebui să ne culcăm. A fost o noapte lungă pentru amândoi. După ce termin baia, de ce nu faci tu un duș în timp ce eu curăț pe aici? O să fac și eu un duș când termin.

Cat luă o pereche de mănuși și șervețele dezinfectante din geantă și se apucă de treabă. Simțea ochii lui Trey asupra ei în timp ce se îndrepta spre baie.

— De obicei cureți camerele de hotel în care stai?

Cat putu auzi amuzamentul din vocea lui când se întoarse să-l privească, schițând un zâmbet ușor.

— Doar pe cele care sunt sigură că n-au mai fost curățate de multă vreme. Nu-ți face griji, nu-mi va lua mult. Sper că nu te deranjează să dormi fără cuvertură, pentru că sunt aproape sigură că asta n-a fost spălată niciodată.

Cat încerca să pară mai neînfricată decât se simțea, în timp ce intra în baie și ștergea totul. Era un săpun nou, iar prosoapele păreau curate, pentru că putea simți mirosul de înălbitor pe ele.

— Gata, baia e pregătită. Poți merge să faci duș în timp ce eu fac curat aici.

Cat privi în jur prin cameră, pregătindu-se să înceapă.

— E un singur pat; eu pot să dorm pe un scaun, iar tu poți lua patul. Nu vreau să te fac să te simți inconfortabil.

Trey privi în altă parte, de parcă i-ar fi fost teamă să-i întâlnească privirea. Deși aproape tremura de frică, ea nu avea de gând să-i recunoască asta.

— Cred că suntem amândoi epuizați. Am încredere că vei sta pe partea ta de pat. Acum du-te la duș, ca să pot face și eu unul când termin. Poți să dai jos bandajul de pe braț, de unde a fost branula. N-ar trebui să mai sângereze. Nu ai niciun simptom de la reacția alergică, nu-i așa? Mâncărimi sau dificultăți de respirație?

— Nu, mă simt bine, am mâncat doar o bucată mică de kiwi și nu aveam probleme prea mari de respirație la spital. Doar am scos de câteva ori dispozitivul de pe deget ca să pară că îmi scade nivelul de oxigen. Voiam să mă asigur că mă internează. Trey îi zâmbi.

— Ai mai făcut asta înainte? De unde ai știut că nu va provoca o reacție mai severă? Și cum de ești atât de treaz dacă ți-au dat Benadryl înainte să te aducă în salon?

Cat îl bombarda cu întrebări, una după alta. Era furioasă că își asumase un risc pentru a ajunge la ea, dar și recunoscătoare pentru motivul pentru care o făcuse.

— A fost prima dată când mi-am provocat singur o reacție alergică. Să mă asigur că ești în siguranță era tot ce mă interesa. Nu am luat Benadryl-ul pentru că știam că s-ar putea să mă adoarmă, așa că m-am prefăcut că îl iau și apoi am jucat rolul celui somnoros.

— Știam eu că te prefaci când te-au adus în salon. Îți mulțumesc că te-ai gândit la siguranța mea, dar nu trebuia să te pui în pericol. Du-te și fă duș.

Cat se întoarse să înceapă curățenia. Îl auzi dând drumul la apă în baie. Se întrebă vag ce credeau cei de la spital că s-a întâmplat cu ea și cu pacientul ei.

Nu-i venea să creadă că tocmai acceptase să doarmă într-un pat cu un bărbat pe care nu-l cunoștea. Nu mai dormise niciodată într-un pat cu nimeni, sub nicio formă. Simțea totuși că poate avea încredere în el, iar ochii lui îi spuneau că nu o va răni.

Cat se simțea în siguranță cu Trey, și nu se mai simțise niciodată în siguranță cu nimeni. Când se gândea la felul în care o privea el, inima îi tresărea. Începu să se concentreze pe curățenie, ca să nu fie nevoită să se gândească la motivul pentru care nu fugea.

După ce fiecare suprafață fu curățată spre satisfacția lui Cat, ea scoase cuvertura de pe pat, purtând încă mănușile, și o puse pe podea, într-un colț. Cearșafurile păreau curate și miroseau a înălbitor, la fel ca prosoapele.

După ce își scoase mănușile, verifică pliurile saltelei pentru a se asigura că nu se ascund insecte. Nu văzu ploșnițe sau alte dovezi ale prezenței gângăniilor în cameră, așa că asta fu o ușurare.

Patul era doar unul dublu, așa că avea să fie înghesuială, amândoi încercând să stea pe părțile lor. Cat continua să-și spună că va fi bine. Refuza să-l lase pe Trey să vadă cât de speriată era. Trebuia să continue să arate și să pară că este împăcată cu situația lor.

Câteva minute mai târziu, Trey ieși din baie purtând doar un tricou alb și boxeri. Își agăță hainele pe spătarul unuia dintre scaunele de la masă, iar Cat îl privi mișcându-se prin cameră, simțind cum i se usucă gura.

Era atât de chipeș și de musculos, încât nu-și putea lua ochii de la el. Părul îi era încă umed, ceea ce îl făcea să pară și mai ondulat decât înainte. Cu statura lui impunătoare, mica cameră de hotel păru brusc extrem de claustrofobă. Faptul că trupul începu să i se încălzească în timp ce îl privea nu ajuta deloc. Cat se întrebă cum ar fi să-și treacă mâinile pe pielea musculoasă a lui Trey. Era doar o femeie, la urma urmei. Poate că era o epavă emoțională, dar nu era nici oarbă, nici moartă.

Înghiți în sec și își trase privirea într-o parte înainte ca el să o prindă holbându-se sau înainte să se facă de râs. Niciun bărbat nu-i mai provocase vreodată o astfel de reacție. Inima o duru puțin, dorindu-și să fie normală și nu o ciudată plină de probleme.

— Uau, miroase a curat aici și chiar arată decent.

Cat își dădu seama că el încerca să nu se uite la ea. Nu înțelegea de ce se purta atât de timid. Era sigură că mai fusese singur cu femei înainte. Deși majoritatea acelor femei probabil i se aruncau la picioare. Simți un nod în stomac când se gândi la el cu alte femei, dar nu înțelegea de ce îi păsa. Nu era ca și cum el și-ar fi dorit o relație cu ea sau ca și cum ea ar fi putut permite să se întâmple asta, chiar dacă el ar fi vrut.

— Mulțumesc. Am verificat și patul. Nu se ascund gângănii, așa că cred că suntem în siguranță. Mă duc să fac un duș. Te rog, simte-te liber să te culci.

Cat se strecură repede pe lângă el în baie, cu rucsacul în mână, sperând că el va fi adormit până se va întoarce ea.