Zâmbesc brusc, iar el își întoarce capul spre mine, întrebându-mă tăcut ce e atât de amuzant. „Ia te uită la tine, Kent”, spun, râzând încet, „vorbind despre sentimentele tale. Închisoarea ți-a prins bine.”

„Închisoarea m-a făcut să-mi fie dor de tine”, murmură el, înfășurându-și un braț puternic în jurul meu și trăgându-mă din nou strâns la pieptul lui, exact acolo unde voiam să fiu.

Și îi zâmbes