— Ei, iat-o, o aud pe Janeen spunând, și mă ridic în capul oaselor, trăgând nasul și ștergându-mi lacrimile. Nici măcar n-am auzit ușa deschizându-se.

— Poftim? întreb eu.

— Sora mea, mica plângăcioasă, spune Janeen, zâmbindu-mi și sprijinindu-se de tocul ușii, înfofolită în halatul ei vechi și jerpelit. În sfârșit, a revenit. Hai, varsă tot, zice ea, rânjind acum. Ce a rupt zăgazul?

Trag din nou