În dimineața următoare mă trezesc singură, clipind în lumina soarelui, iar durerea și singurătatea mă lovesc în plin.

Privesc fix spre fereastră, uitându-mă la peticul de cer albastru vizibil prin ea și ascultând țipătul pescărușilor de afară, gândindu-mă că e frumos aici, la malul mării. Mă gândesc că Kent mi-a oferit acest refugiu departe de toate, ca să-l pot avea indiferent de ce i s-ar întâmp