Ieri și azi, la micul dejun, Kent a venit și mi-a așezat farfuria în față, așa cum face întotdeauna. Apoi s-a lăsat pe spate, încrucișându-și brațele la piept, și m-a privit fix.

Ceea ce m-a scos din sărite. Rău de tot. Așa că, în ambele dimineți, am împins farfuria cu mâncare deoparte și mi-am luat cafeaua, ignorându-l și mulțumindu-mă cu un mic dejun lichid înainte de a pleca la grajduri, unde m