Rin

Se sprijină de perete în scara aia și se uită la el. Era imposibil de înalt, un metru nouăzeci și ceva, se gândi ea absentă, în timp ce-l privea de jos. Se gândea la cuvintele lui, nu voia ca divorțul lor să fie de notorietate publică. Se întrebă absentă cum credea că o să țină secretul și să nu-l anunțe deloc?

Nu înțelegea logica lui chiar în acel moment. Wil depusese actele alea azi, ca să înceapă procedurile. O să iasă la iveală și când ea n-o să mai fie la brațul lui, participând la evenimentele pe care le avea programate pentru următoarele șase săptămâni. Erau trei la care ar fi trebuit să participe cu el, care erau marcate în calendarul ei.

Dar el o suna și din senin și-i spunea că are nevoie să meargă cu el la cină cu un client, cineva pe care ea era mai bine pregătită să-l gestioneze datorită abilităților ei de programare. Putea să vorbească jargonul, ca să zic așa. O să trebuiască să găsească pe altcineva care să o înlocuiască în rolul ăsta. Sau poate deja găsise. Nu știa.

„Am venit doar pentru că acceptasem deja invitația acum luni de zile, confirmasem amândoi că vom participa. Dacă nu apăream, cum ar fi arătat? Cred, totuși, că ar trebui să fiu fericită că n-ai adus pe altcineva cu tine și să mă faci de râs având o altă femeie la braț”, spuse ea ridicând din umeri.

Acum se încrunta la ea. „Chiar crezi că aș face asta?”

Credea? Da, își aminti cuvintele lui către Wil în ziua aia. O să divorțeze când o să o găsească pe Doamna Potrivită, deci prin deducție, cuvintele lui din ziua precedentă, despre faptul că n-o să fie niciun copil, și acum un divorț, probabil că făcuse asta. „Se va întâmpla oricum.” Dădu din umeri încă o dată, „scutește-te de neplăcerea acestei stângăcii care se repetă Calvin, și trimite-mi un email mâine, cu evenimentele la care nu vrei să particip în următoarele șase săptămâni. Așa, n-o să fiu acolo când nu te aștepți și n-o să mai trebuiască să jucăm farsa asta în fața prietenilor sau a cunoștințelor tale de afaceri.”

Văzu cum i se încordă maxilarul și zâmbi ușor. Nu se gândise la astea când făcuse asta. Probabil că ar fi trebuit să se uite în calendar și să-și programeze divorțul în consecință, când nu avea nicio funcție la care să participe, sau funcții la care încă nu răspunsese, ca să poată refuza participarea, sau să declare că participă doar el, eliminând astfel nevoia de a fi văzut cu ea la braț.

„E un pic mai dificil decât credeai, nu-i așa, să obții divorțul ăsta rapid și discret pe care-l vrei.” Dădu din cap în timp ce el rămase tăcut, „n-o să te hărțuiesc, sau să-ți fac viața grea, Calvin. Doar constat faptele. Din câte-mi amintesc, sunt trei evenimente în următoarele șase săptămâni la care ar trebui să particip cu tine, unul fiind un eveniment caritabil cu o competiție de dans. Sugerez să faci alte aranjamente.” Trecu pe lângă el. „Nu mai sunt a ta.”

„Încă ești a mea, Rin.” O trase brusc ca să se uite la el. Ochii lui verzi-alună erau fixați pe ai ei, și ea îi văzu cum încep să devină mai verzi decât maro în timp ce se uita la el, în timp ce el o presa cu spatele de perete, „divorțul nu se finalizează decât peste șase săptămâni, și chiar și atunci.” Tot corpul lui era lipit de al ei, gura lui la urechea ei „O să fii tot a mea, Rin.” Vocea lui era brusc răgușită, și adâncă și întunecată ca ochii lui, începuse să arate semne de dorință.

Știa cum arăta asta, cum suna. Gura lui era pe gâtul ei un moment mai târziu, sărutându-l adânc, chiar sub ureche. Singurul loc despre care știa că o excită repede, putea fi folosit ca s-o seducă în doar câteva minute, și ea gâfâi și încercă să-l împingă. El era mult mai mare și mai puternic decât ea. Mâna lui era sub rochia ei și, înainte să-și dea seama, îi dăduse chiloții la o parte și o atingea intim.

„Oprește-te.” Gâfâi ea, deși chiar și pentru ea, suna foarte slab și ca și cum n-ar fi vrut să spună asta. N-a fost niciodată atât de nesăbuit încât să o atingă așa în public. Dacă i-ar vedea cineva, ar provoca o scenă. Simți degetele lui cum intră în ea un moment mai târziu și gâfâi, „suntem în scara blocului.” Încercând să-i limpezească mintea și să-l facă să-și vină în fire, știa că nu prea îl putea distrage nimic când o voia, când devenea disperat și insistent, încercând să obțină ce voia.

„Nu-mi pasă deloc.” Scoase printre dinți, și ochii lui o întâlniră pe ai ei, și erau toți verzi și plini de foame și dorință acum. „Chiar nu-mi pasă deloc în momentul ăsta, te vreau. C*m pentru mine, Rin.” Îi ceru și gura lui era din nou pe gâtul ei, trăgând sărutări încinse peste tot. În timp ce-și mișca degetele înăuntru și-n afară din ea până când ea gemea și se mișca odată cu el, se ura pentru că-i permitea să facă asta.

Dar și ea voia asta. Bărbatul fusese capabil să creeze o nevoie senzuală în ea de ani de zile acum, și el o părăsea, divorța de ea, și ea voia doar un ultim moment cu el, un rămas bun, un adio cum se cuvine „Cal?” îi scăpă din gură, numele lui plin de dorință și de nevoia ei ca el să-i dea ce voia cu adevărat; tot pe el, în timp ce se apropia de orgasm.

O mușcă aspru de gât, apoi fu întoarsă, și el îi dădea chiloții jos. Rochia îi fu ridicată brusc, și el îi depărtă picioarele și o luă dintr-o singură împingere puternică, un geamăt veni de la el, și ea scoase un strigăt în timp ce o lua.

Avea un pumn plin de părul ei și capul îi era tras înapoi spre umărul lui, în timp ce o lua cu împingeri puternice și ferme. Mâinile ei erau pe spate, apucând șoldurile lui, trăgându-l în timp ce și ea se împingea ca să se potrivească cu nevoile lui. O să ajungă repede la orgasm. Nu putea opri orgasmul care se rostogolea prin corpul ei. Simțea cum începe să-i fâlfâie înăuntru, peste tot în jurul lui, și el gemu la senzația asta.

Apoi dispăru din ea, și ea gâfâi la pierderea bruscă a lui, doar ca să fie trasă brusc înapoi și ridicată și împinsă de perete. Un mormăit frustrat veni de la el în timp ce găsi rochia ei în cale, și o ridică brusc și o luă în sfârșit încă o dată, în timp ce ea-și înfășură picioarele în jurul lui.

Se agăță de el în timp ce el o apucă de spate și o luă încă o dată cu gura lui pe gâtul ei. Mâinile ei erau în părul lui, și ea gâfâi și gemu de plăcere, apoi scoase un strigăt încă o dată. În timp ce ajungea din nou la orgasm, tot corpul lui fu împins puternic în sus, lipit de al ei. Mâinile lui o trăseseră în jos pe p*** lui și acum o ținea strâns la el, îngropat cât de adânc putea în ea în timp ce ajungea la orgasm.

Respirația lui era la fel de sacadată ca a ei. Nu o lăsă jos, doar stătu acolo cât timp nu știa ea. Ea fu prima care se mișcă, sau încercă „Pune-mă jos, te rog.” Șopti pe jumătate și renunță la strânsoarea din părul lui. El se retrase din corpul ei și-i permise să alunece încet de-a lungul peretelui, până când picioarele ei atinseră pământul, înainte de a face un pas înapoi.

Închise ochii și-și sprijină capul de perete. Nu voia să se uite la el. S-ar putea să înceapă să plângă, se gândi ea în timp ce-și puse mâinile pe pieptul lui și-l împinse și mai departe de ea, chiar și în timp ce auzi fermoarul pantalonilor lui fiind închis, mâna lui îi atinse fața, și ea o întoarse ca să nu se uite la el și simți cum mâna lui cade. „Du-te, Calvin.” Murmură ea.

„Îmi pare rău, m-am lăsat dus de val”, se scuză el.

Asta era o subestimare, se gândi ea, dar nici ea nu fusese mai brează. „Pot să mă descurc singură să ajung acasă.” Îi spuse ea și deschise în sfârșit ochii, deși nu se uită la el. Trecu pe lângă el și coborî scările.

„Ești la ultimul etaj”, îi strigă el în timp ce ea cobora scările departe de el.