Vocea îmi tremură de furie când spun: „Tata te-ar urî pentru asta.”

Tresare. Își revine repede, afișând din nou zâmbetul, dar știu că l-am atins.

Dar mă face șah mat fără efort. „Nu. Tatăl tău ar fi dezamăgit că încerci să-ți calci cuvântul.”

Gâfâi. A durut atât de tare încât ar fi putut la fel de bine să mă lovească peste ovare.

Vorbește din nou înainte să pot scuipa vreo înjurătură. „Am făcut un