Fragmente îi brăzdau privirea: acoperișuri, soare de vară, o fetiță strigând numele „Rowan”.

Fiecare strigăt îi sfâșia sufletul ca niște unghii pe nervi goi.

„Eu – eu sunt bine, Rowan. Nu trebuie să-ți faci griji, chiar deloc.”

Totuși, în timp ce cuvintele îi părăseau buzele fără culoare, Quinn forța un zâmbet strâmb, nepăsător, ca și cum durerea ar fi o iluzie, iar sângele șiroind ar aparține alt